Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Ultima oară când ne-am văzut într-un grup mare, a fost fix cu o zi înainte de a pleca spre Bucureşti, la un training pe democraţie participativă. De data aceasta întâlnirea voluntarilor a avut loc în Paşcani – locul unde ASIRYS s-a lansat de mai puţin de un an. Am ales strategic locaţia: o pizzerie liniştită, cu prize, fără prea mult fum de ţigară…    Ne plac şedinţele în locuri publice pentru că e o modalitate ingenioasă de a promova voluntariatul, proiectele de tineret, acţiunea, pe noi. Ca să înţelegeţi, vă invit să facem un exerciţiu de imaginaţie. Vizualizaţi un grup de 10 persoane, într-un bar-pizzerie,  care trebuie să lucreze la 5 proiecte simultan,  la aceeaşi masă, improvizată din alte 3 mai mici...  4-5 laptopuri, agende, pixuri, multe ceaiuri şi evident, tot felul de discuţii.  De obicei tinerii de la mesele vecine, care poate că au epuizat toate subiectele de discuţie şi se uită pe pereţi, ne observă! Unii se uită ciudat, altora le citeşti pe feţe semnul de într

Bordeaux. Staţia de autobuz. Francezi peste tot, vorbesc cu Donato, colegul meu şi dintr-odată aud cuvinte familiare. "Salut! Români?" zic eu. "Daaa! Salut!". Discuţia continuă... de unde eşti, ce faci aici etc. Ajungem inevitabil să vorbim despre România.   Mă intâlnesc adeseori cu tineri români care îmi spun că suntem o ţară "de rahat". Imagine distrusă, politicieni corupţi, sărăcie, nu e greu să vă imaginaţi tabloul. Şi când le spun că pentru a schimba e nevoie ca fiecare cetăţean, fiecare tânăr să facă un lucru mic în satul, comuna sau oraşul în care trăieşte, răspunsul e acelaşi: "de ce să faci dacă ăia de la putere nu fac şi ne fură şi se îmbogăţesc pe spinarea noastră?! Mai bine pleci...".     Călătorind am descoperit lucruri bune, dar şi mai puţin bune, oameni cu aceleaşi idei, oameni foarte diferiţi, locuri splendide, tradiţii excepţionale. Dar tot