Play for Orphans - testimonial Cornelia Brînduşa Doleanu
Prima zi a fost memorabilă pentru mine deoarece am mers pentru prima oară cu avionul, iar restul zilei a fost cam obositoare din cauza drumului lung până la locaţia activităţilor. Pot spune că din a doua zi a început proiectul, a fost interesant să facem cunoştinţă cu ceilati prin joculeţe, cel mai haios a fost cel în care trebuia să ne găsim mama cu ochii închişi.
Faptul că am colaborat cu ceilalţi, că am învăţat unii de la alţii, că i-am cunoscut pe tinerii din celelalte 4 ţări prezente în proiect, că am comunicat... a fost super!
Seara culturală a fiecărei ţări mi-a plăcut, eu una am aflat câte ceva nou despre fiecare, cu această ocazie am învăţat nişte cuvinte, cântece noi, tradiţiile, dansurile altor ţări europene.
M-am simţit ca într-o tabără de muzică, dimineaţa, după-amiaza şi seara numai muzică pe care o cântăm noi, colectivul sau pe care o compuneam pe loc, instinctiv, la instrumente, vocal, asta înseamnă să faci muzica din punctul meu de vedere.
Proiectul a fost să cântăm pentru orfani, dar noi chiar am cântat cu ei, în proiect fiind prezenţi tineri orfani a căror poveste am aflat-o într-una din zile, ceea ce a fost foarte emoţionant. Tinerii orfani erau din Bilecik şi singurul lucru care îi leagă e muzica, au chiar şi o trupă! Consider că proiecte de genul acesta îi ajută să se ataşeze de cât mai multe persoane şi să simtă şi ei iubirea de care au nevoie. În momentul de faţă chiar îmi este dor de ei!
Primul spectacol a fost extraordinar, să cânţi într-o altă limbă pe care nu o cunoşti deloc nu e, nici greu, nici uşor, dar e amuzant mai ales în cazul unor cuvinte în turcă. În momentul în care am terminat tot spectacolul şi mulţimea a venit pentru autografe şi poze, pentru mine a fost ceva şoc, de neuitat. A fost obositor să avem două spectacole în aceeaşi zi şi în diferite locaţii, dar pot spune că a fost distractiv.
E interesant când cunoşti atât de multe persoane într-un timp aşa de scurt, adică să vorbeşti despre ei, despre tine, să îi cunoşti cu adevărat, să te ataşezi de ei.
În penultima zi am avut un alt concert şi ne-am simţit foarte bine împreună, iar după cina din păcate unii din prietenii noştri din Italia au plecat şi a fost trist să îi văd că pleacă! Am petrecut cu ceilalţi până la ora 5:00 dimineaţa, apoi noi, adică România împreună cu Franţa şi restul participanţilor din Italia am plecat la aeroport. Ne-am luat rămas bun şi de la Spania înainte de a ne duce la aeroport.
E foarte greu să te desparţi de nişte persoane de care te-ai ataşat şi cred că cu toţii ne-am înţeles bine.
Îmi lipseşte colectivul şi muzica lor, îi felicit pe organizatori pentru că a fost un real succes acest proiect.
Scris de Cornelia Brînduşa Doleanu (17 ani)
Comentarii