Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Meseșenii de Sus este un străvechi sat românesc, din comuna Meseșenii de Jos, jud. Sălaj, care în pofida situării în proximitatea municipiului Zalău, are caracteristicile ruralului profund. În anul 2007, primarul comunei și-a propus să ofere condiții mai bune de învățătură și de viață copiilor din sat, aflați în dificultate. În urma discuțiilor din primărie pe baza datelor și anchetelor sociale, s-a născut ideea generoasă a înființării unui centru de zi, în care copiii să-și petreacă orele de după școală în condiții pe care nu le pot avea acasă.   Această idee s-a materializat într-un proiect intitulat “Împreună pentru copii, prin servicii sociale de calitate”, finanțat prin programul PHARE 2006. Astfel în perioada decembrie 2008-noiembrie 2009 s-a reamenajat un vechi local de şcoală din fondurile proiectului și dintr-o contribuție substanțială a primăriei. Săli de clasă moderne sală dotată cu birouri și calculatoare, cu televizor și videoproiector, spații pentru jocuri și socializ

Începând cu anul 1920, pe baza Decretului-Lege Nr. 3138 din 23 iulie 1919 pentru înfiinţarea şi organizarea comitetelor şcolare şi regulamentul pentru organizarea comitetelor şcolare de pe lângă şcolile primare, în comunele rurale și urbane din România, s-au înființat și au funcționat comitete școlare cu personalitate juridică. Acestea erau alese odată la patru ani de adunarea generală, formată din locuitorii cu drept de vor din comuna rurală și aveau în componență reprezentanți ai corpului didactic și autorităților locale, cetățenilor și părinți ai elevilor și foști elevi.   Scopul acestor comitete (art. 2 din regulament) era: - supravegherea conducerii şi bunului mers al şcolii; - asigurarea întreţinerii localului şi a materialului didactic, dotarea şcolii cu cele necesare; - clădirea, completarea şi îmbunătăţirea localurilor anexate şcolii; - contribuția la înfiinţarea grădinilor şi muzeelor şcolare, a atelierelor de lucru; - înfiinţarea şi susţinerea bibliotecilor şcolare şi pop

Nu ştiu pentru voi cum e, dar pentru mine casa bunicilor e ca o cutie plină de surprize. De fiecare dată când îi vizitez mă întorc acasă încărcată de daruri, fie ele materiale sau spirituale. Dulapul meu este plin cu haine din cufărul bunicii, dar acelaşi cufăr mi-a îmbogăţit nu doar garderoba, ci şi imaginaţia, cu fel de fel de poveşti şi legende. Un subiect despre care ştim foarte puţin, sau mai bine zis eu ştiam, căci poate unii sunt bine documentaţi, este cel legat de cimitirul evreiesc din Târgu Frumos. Şi pentru că eu am aflat câte ceva de la bunica mea, d-na Elena Muşat, care în prezent se ocupă de acest cimitir, vă voi dezvălui şi vouă câteva dintre “secretele” ei. În fiecare an, în data de 29 iunie, evreii vin la cimitir pentru a se ruga pentru sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. În ce constau îndatoririle bunicii mele? Ea trebuie să se ocupe ca buruienile să fie plivite, iarba cosită, pentru ca atunci când comunitatea de evrei va veni la cimitir, acesta să arate cât

O comunitate poate avea sens doar dacă membrii acesteia, sau măcar o parte din ei, își revendică în mod conștient apartenența la grup, dar nu și în cazul în care ea ar fi definită din exterior, fără asentimentul persoanelor interesate.  Comunitatea s-a dezvoltat pornind de la familie și s-a impus mai ales în așezări rurale sau orașe mici, unde contează legăturile de sânge, de prietenie, obiceiurile, normele morale comunitare, unde economia bazată preponderent pe activitățile agricole, nu urmărește neapărat câștigul. Evoluția economică și progresele pe linie de urbanism au condus la evoluția comunității spre ceea ce Tönnies numea societate, unde individul trăiește pentru sine, iar relațiile sociale și economice cu ceilalți sunt de concurență. În viziunea lui Max Weber, comunitatea este o entitate acțională, capabilă de autoorganizare, în care relațiile dintre oameni se bazează pe conștiința apartenenței tradiționale sau subiectiv-afective, neexcuzând însă influențele externe.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost creat şi introdus la mijlocul anilor 1970 de fondatorul Institutului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare, Barbara Word (Satterthwaite, 2006). În anul 1987, într-un document publicat de ONU, dezvoltarea durabilă a fost definită ca „ un proces de schimbare în care exploatarea de resurse, direcţionarea investiţiilor, orientarea dezvoltării tehnologice şi schimbările instituţionale, sunt armonizate şi sporesc potentialul prezent şi viitor, de a satisface nevoile și aspiratiile umane ”. Este vorba de un mod de dezvoltare bazat pe solidaritatea între generații, care să permită „ îndeplinirea necesităţilor generaţiei prezente, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi ”, considerând deci patrimoniul natural (apă, aer, materii prime) ca pe un stoc de resurse, a căror utilizare, exploatare, să nu exceadă capacitatea lor de regenerare naturală. *Raportul Brundtland În cazul în care creșterea econ

Situat într-o regiune de “vie circulaţie”, oraşul Tîrgu Frumos se caracterizează, în primul rând, printr-o structură multietnică. Pe lângă români, aici au locuit sau locuiesc saşi, evrei, armeni, ceangăi, rromi şi, desigur, lipoveni. În trecut, armenii erau mult mai numeroşi, dar astăzi au dispărut aproape în totalitate. După români, ruşii lipoveni reprezintă  comunitatea cea mai numeroasă. Acest articol povesteşte despre cum au ajuns ruşii-lipoveni în Tîrgu Frumos,  relevând în acelaşi timp câteva informaţii din prezent şi fiind dedicat cunoaşterii acestei comunităţi care oferă mai mult decât o notă de diversitate oraşului Tîrgu Frumos. Lipovenii sunt de aceeaşi origine etnică ca şi ruşii, deosebindu-se de aceştia numai prin dogme religioase. Ei au fost prigoniţi din Rusia pentru că nu au îmbrăţişat iniţiativa Patriarhului Moscovei de la jumătatea secolului al XVII-lea, Nikon, de a revizui vechile cărţi bisericeşti – pline de compilări şi traduceri greşite – după modelul cărţilor grec

John Friedmann a propus în lucrarea sa din 1992 „Empowerment. The Politics of Alternatives Development”, un model de dezvoltare de tip endogen , aplicabil oraşelor și zonelor periurbane cu care acestea dezvoltă relații complexe. Cele 7 domenii („clusters”) ale dezvoltării endogene ar fi (Friedmann, 2006, p.p. 5-11): 1. necesitățile umane fundamentale-garantarea educației, acces la servicii de calitate, asigurarea de locuințe la prețuri rezonabile; 2. susținerea dezvoltării unei societăți civile organizate și independente 3. moștenirea urbană (regională)-în termeni de patrimoniu și viață culturală-care să conducă la întărirea coeziunii și la identificare; 4. susținerea instituțiilor culturale, intelectuale (calitatea universităților și institutelor de cercetare), artistice, susținerea creativității. 5. gestionarea durabilă a resurselor naturale (păduri, lacuri, plaje, ferme, etc.) 6. calitatea mediului înconjurător (apă, aer, sol, biodiversitate, etc.) 7. calitatea inf

În 2014, până în luna august, avem în implementare proiectul de democraţie participativă "Young European TroubleShooters", un proiect finanţat de Tineret în Acţiune, cu sprijinul Comisiei Europene. În cadrul acestui proiect vom lansa o revistă cu foto-reportaje. Ne dorim să implicăm mai multe comunităţi din ţară şi străinătate, astfel că vă invităm să fiţi parteneri în acest proiect!  Ceea ce trebuie să faceţi e să realizaţi cel puţin 3 foto-reportaje pe teme relevante pentru comunitatea voastră. Termenul limită este 31 ianuarie 2014. Vă rugăm să ni le trimiteţi la adresa voluntarasirys@gmail.com sau pe facebook: https://www.facebook.com/YET2013 Pentru că deseori primim întrebarea ce şi cum trebuie să arate un foto-reportaj, vă împărtăşim câteva surse de informare: - exemple concrete de foto-reportaje se găsesc pe The New York Time: http://lens.blogs.nytimes.com/ Photo : Dancers from Romania's northeastern region near Moldova performed the traditional bear dance

O să începem cu sintetizarea unui curs de master de 150 de pagini. O luăm pe bucăţele...  Dezvoltarea echivalează astăzi cu ideea de  creştere, de expansiune, de progres economic, de îmbogăţire continuă a unui individ, grup  social ori a societăţii în ansamblu, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, însă toate acestea  se obţin mai greu astăzi, în  contextul economiei globale, decât în trecut.  Pe de o parte înregistrăm creştere economică prin noi implantări  industriale, creşterea numărului locurilor de muncă, etc., iar pe de altă parte accentuarea  sărăciei, şomajului, a numărului de asistaţi social, degradarea mediului înconjurător.  Creşterea economică nu înseamnă neapărat bunăstare generală.  Idealul dezvoltării ar fi ca  aceasta să genereze  bunăstare pentru toţi oamenii. Dezvoltarea economică  este un concept larg care reprezintă procesul în care diferiți  actori (guvern, sectorul privat, sectorul neguvernamental, comunități) acționează planificat în  scopul creșterii bunăstă

Aşa cum spuneam într-un articol anterior, vom da startul unui curs nonformal de 1 an de zile pe tema dezvoltării comunitare. Iniţiativa se numeşte "Şcoala Nonformală de Dezvoltare Comunitară" şi este un proiect pilot dezvoltat în cadrul proiectului de democraţie participativă " Young European TroubleShooters " - YET, proiect finanţat de Programul Tineret în Acţiune cu sprijinul Comisiei Europene.  Obiectivele noastre cu acest curs sunt: 1. Să ne informăm despre dezvoltarea comunitară la nivel teoretic. 2. Să ne specializăm în domeniul dezvoltării comunitare prin activităţi, exerciţii şi metode nonformale.  3. Să ne dezvoltăm competenţele necesare unor specialişti în dezvoltare comunitară astfel încât la finalul cursului să putem realiza un plan strategic de dezvoltare pentru oraşul Tîrgu Frumos... dar şi pentru orice altă comunitate.  Cele mai importante obiective ale proiectului YET sunt: să dezvolte abilităţile şi competenţele tinerilor în domeniul democ