Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Ne poţi spune mai multe despre evenimentul SHOW YOUR TALENT? Evenimentul doreşte să evidenţieze faptul că fiecare dintre noi are un talent , iar acum a venit timpul să-l arate, să-l dezvolte şi să-l folosească activ. Am observat la baluri în special, dar şi în viaţa de zi cu zi, că majoritatea tinerilor sunt interesaţi şi/sau pasionaţi de dans , sport şi/sau muzică . Unii chiar sunt foarte talentaţi în aceste domenii! Aşa că evenimentul va aborda cele 3 teme de interes general fără să conteste şi importanţa altor talente (pictura, fotografia, etc.). Vor fi 3 zile de weekend inedite, pline de demonstraţii de dans, sport şi cântec, cu voluntari şi pentru tineri. Ca să facem şi mai interesant evenimentul, în fiecare seară va rula un film pliat pe temă, care va entuziasma sala cu siguranţă! Ne poţi vorbi în mare despre caracterul voluntar şi principala motivaţie pentru care v-aţi implicat în acest eveniment? Ideea acestui proiect (pentru că în fond e un

Priviri visătoare, gânduri rătăcite, trecerea bruscă de la zâmbet la grimasă... da... suferiţi de "Oare Eu Ce Talent Am?". Sfânta Scriptură ne mărturiseşte, în Pilda Talanţilor, că fiecare om a fost înzestrat cu cel puţin un talent, părinţii înclină să-şi orienteze odrasla spre o aptitudine mai bănoasă, iar puradelul între timp se visează: Chivu, Uzzi, sau vreo pseudo vedetă de la Dansez pentru tine. Da... toţi am trecut prin perioada cântat la spray, făcut coregrafii în faţa blocului pe "Liberă la mare, sau belit genunchii încercând să facem braziliană. Asta dacă aţi fost copii... Dar iată că tinerele vlăstare se reprofilează puşi în faţa destinului implacabil. Astfel micul Chivu devine mecanic auto, Uzzi manager la firma tăticului şi Anda Adam operator P.C la o firmă din Iaşi. Visele le-au rămas nealterate, puse undeva deoparte în dulapul amintirilor. Acum zâmbesc de fiecare dată când pun mâna pe spray, se întristează când văd echipa Naţională pierzând, dar când merg l

Refuz să cred că-mi îngrop viitorul în micul oraş de provincie, neg faptul că dincolo de privirile dispreţuitoare ale marilor urbe când îmi zăresc oraşul de baştină, se ascunde lipsa unei competitivităţi reale şi nu frica de a investi în ceea ce pe viitor ar putea deveni un brand. Îndrăznesc să cred în evoluţia ce se citeşte pe chipurile tinerilor şi care mocneşte în privirile adulţilor neatinşi încă de viermele corupţiei şi mucegaiul compromisurilor. Mă îngrozeşte ideea de a deveni un accesoriu la braţul unei marionete fără creier dar potente financiar. Nu pot concepe că pentru a-ţi demonstra valoarea e nevoie de un portofel gros şi nu de talent. Vreau să pot evolua pe toate planurile aici unde am crescut şi în familiaritatea ce mi-a vegheat copilăria şi adolescenţa... cer prea mult? De câteva luni sunt angrenată într-un proiect alături de alţi tineri, dornici ca şi mine să concretizeze gândul a sute de tineri care s-au zbătut în întuneric fără a fi auziţi. Poate aţi auzit de nou

Le aud batistele foşnind, suspinele lor îmi sfâşie inima în mii de bucăţele. Toată iubirea lor a devenit o povară pe care n-o mai pot duce, tot ce ţine de ei îmi aduce aminte de infirmitatea ce-o port pe chip. De azi înainte doar anamneza va ţine loc culorilor din mintea mea. Au trecut cinci zile, nu mai am lacrimi să plâng, a mai rămas urma unui oftat, care mi-a intrat în reflex. A trecut o săptămână... nu mai are rost... Dumnezeul meu nu mă mai ascultă... Am intrat în a treia săptămână, sufletul meu este un câmp arid, care este atins pentru prima dată în atâta timp, de primii stropi de ploaie... Dumnezeul pe care-l credeam nedrept şi indiferent, astăzi mi-a zâmbit... şi mi-a dăruit un prieten să trec mai uşor peste singurătatea nopţii.. Are şi-un nume... Ioan. Deşi ochii mei nu pot percepe liniile chipului lui, sufletul lui pare să-l înţeleagă pe al meu... Nu are resemnarea sau suferinţa mocnită din glasul părinţilor, cuvintele compătimitoare ale prietenilor, mila din mân

Ai poze reprezentative cu Târgu Frumos? Trimite-le pe supertineri@yahoo.com . Nu contează dacă ilustrează un peisaj splendid sau unul macabru, nu contează dacă e despre tine sau despre alţii, poate fi despre sport, despre problemele tinerilor, despre oraş, despre pasiunile tale. Important e să fie o poză interesantă. Cele mai tari poze vor fi premiate cu un 2 porturi USB şi 2 perechi de căşti. Trimite-o repede... poza ta poate fi printre cele mai bune! Primele 200 de poze selectate vor participa la Expoziţia "Artă în Frumosul Târg". Înscrierea se face doar ataşând pozele în mail. Poţi participa cu maxim 10 poze. Menţionarea numelui complet şi a numărul de telefon sunt opţionale. Vâsta nu contează. Concursul se va încheia pe data de 30 martie 2009. Cei care au câştigat premiile vor fi anuntaţi prin mail. De asemenea, toţi participanţii vor primi o invitaţie la Expoziţie (atenţie: se va lăsa cu party!).

Mulţi atribuie conceptului de "a dărui" un înţeles eronat, nu înseamnă să-i oferi pumni şi picioare unei persoane neajutorate, cum mulţi îşi închipuie. Când o hârtie se agită pe jos, vrea de fapt să fie ridicată, nu să-i aduceţi noi prieteni. Nu ştiu dacă din cauză că sunteţi miopi, nu obervaţi lipsa de „benăre ” ataşate de capul persoanelor de altă culoare decât a noastră, care să instige la violenţă. Iar persoana care face „joking” nu se aşteaptă să-i fie ţinută evidenţa paşilor. Poate, spre deosebire de alţii, ea nu se laudă că ştie să numere până la trei. Dezaxările sociale de acest gen au dus la apariţia ONG-urilor, Organizaţii Non Guvernamentale sau instituţii care lucrează independent faţă de guvern, dispuse să ofere sprijin unei anumite categorii sociale sau minorităţilor, să ocrotească anumite cadre naturale, vieţuitoare sau să protejeze anumite resurse energetice sau pur şi simplu să servescă un scop necesar comunităţii. Vă anunţ că avem şi