Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Da!... îmi asum imaginea de scorpie creată de o realitate circumstanţială, de regresul moral al unei societăţi flamboaiant instituţionalizate şi care suferă drastice revitalizări în rândul guvernării, din păcate mâzga corupţiei nu dispare, se transformă în ignoranţă cordială, timp în care cei mulţi tac, cei puţini fură... O teorie a valorilor răsturnate are să mă eticheteze cu statutul de inapt social eventual o să mă reducă la un soi de lene capitalistă, în timp ce eu am să rămân în lumea mea idealizată, departe de compromisuri, pitoresc epistemologică. Ce am observat în Târgu Frumos, de altfel însuşire tipică a oricărui oraş mic provincial, lumea se adaptează dezamăgitor condiţiilor existenţiale. De aceea ni se pare absolut firesc ca o doamnă agramată cu o profesională transformată mai târziu în liceu la comasate, să-ţi vorbească răstit din spatele unui birou clădit pe umerii soţului. E aproape necesar ca soţul să fie afacerist, afiliat al unui partid aflat la guvernare, deţ

Refuz să cred că-mi îngrop viitorul în micul oraş de provincie, neg faptul că dincolo de privirile dispreţuitoare ale marilor urbe când îmi zăresc oraşul de baştină, se ascunde lipsa unei competitivităţi reale şi nu frica de a investi în ceea ce pe viitor ar putea deveni un brand. Îndrăznesc să cred în evoluţia ce se citeşte pe chipurile tinerilor şi care mocneşte în privirile adulţilor neatinşi încă de viermele corupţiei şi mucegaiul compromisurilor. Mă îngrozeşte ideea de a deveni un accesoriu la braţul unei marionete fără creier dar potente financiar. Nu pot concepe că pentru a-ţi demonstra valoarea e nevoie de un portofel gros şi nu de talent. Vreau să pot evolua pe toate planurile aici unde am crescut şi în familiaritatea ce mi-a vegheat copilăria şi adolescenţa... cer prea mult? De câteva luni sunt angrenată într-un proiect alături de alţi tineri, dornici ca şi mine să concretizeze gândul a sute de tineri care s-au zbătut în întuneric fără a fi auziţi. Poate aţi auzit de nou