Proiecte

Resurse

Oportunităţi

Centrul de Voluntariat

Confesiuni: Prima mea zi la ASIRYS

vineri, 5 februarie 2016

Asirys a fost pentru mine, până de curând, un loc, un grup de oameni, o oportunitate de care mă îndepărtam singură, în ciuda faptului că în adâncul sufletului, îmi doream să experimentez măcar puțin din magia pe care o simțeam emanată de toți cei implicați în această organizație. Peste tot în jurul meu vedeam și auzeam de spectacole, festivaluri și tot felul de activități organizate de Asirys, pe care le admiram din umbră, refuzând ideea de a participa și eu. Nu știu dacă am scăpat cu totul de timiditate sau am reușit în sfârșit să-mi omor emotivitatea din rădăcini, însă cert este că mi-am luat inima în dinți și am făcut primul pas.
    

Deși credeam c-am să fiu singura care se gândește să vină într-o zi atât de urâtă, friguroasă și înnourată, am fost surprinsă să mă văd înconjurată de un grup de oameni veseli cu zâmbete călduroase, ce nu păreau a fi deloc balauri care să mă înfulece, așa cum mintea mea colorată își imagina.  Inima îmi bătea atât de puternic în pragul ușii, încât simțeam că va exploda împrăștiindu-se pe jos, iar eu mă voi face de rușine. Totuși, asta nu s-a întâmplat, ba chiar bătăile zgomotoase s-au domolit ușor, cu fiecare vorbă pe care o rosteam și fiecare clipă ce trecea. Întâmplarea s-a nimerit să fie chiar în a treia zi a festivalului „Eminescu Nonformal”, iar eu venisem cu gândul de a lua câteva interviuri și a mă familiariza cu lumea jurnalismului.    

 Bineînțeles că după primele zece minute, am uitat cu desăvârșire scopul meu și m-am integrat foarte ușor în familia Asirys, ce m-a primit cu brațele deschise, contrar gândurilor mele fricoase și temerilor ce se instalaseră înainte să ajung. Am făcut cunoștință cu toți cei prezenți, am schimbat câteva vorbe apoi... am început cu adevărat să pălăvrăgim. Am fost de-a dreptul uimită de ușurința cu care m-au tratat ca pe o veche prietenă, nicidecum ca pe o novice ce își merita colțul ei întunecat și singuratic.

     Dar lucrurile au început să fie și mai distractive când s-a dat startul spectacolului, iar invitații au apărut. Ceea ce m-a surprins încă din primele minute a fost inițiativa de a ne cunoaște reciproc, modalitatea inedită prin care am reușit să aflăm câteva lucruri unii despre alții. Și asta nu doar între voluntari, ci cu toți cei prezenți, de la cel mai mic, la cel mai mare. Am reușit să ne familiarizăm unii cu alții și să distrugem bariera invizibilă ce ne separa, comunicând de la egal la egal, cu prietenie și căldură. 



Evenimentul a continuat cu multă distracție, dans, muzică, voie bună, poezii și glume. M-am simțit ca la o petrecere unde sunt înconjurată numai de prieteni, persoane care mă cunosc și cu care pot fi eu însămi. Probabil că niciodată nu am mai fost într-un asemenea grup, unde să mă simt atât de bine fără să fac niciun efort, înafară de a fi doar... eu. Am reușit într-un timp atât de scurt să descopăr diferite tipuri de oameni, cu pasiuni diferite, cu talente deosebite, care sunt însă legați de dragostea de a ajuta și a face bine.


A treia zi a evenimentului nu s-a sfârșit atât de repede pe cât aș fi crezut. Grupați în echipe cât mai diversificate, ne-am unit ideile, am adus completări și am pus, deocamdată, numai pe hârtie, câteva dintre dorințele noastre, ale tuturor, legate de activitățile pe care ne-am dori să le vedem în Târgu Frumos și în împrejurimi. Încăperea s-a transformat într-un adevărat sanctuar al creativității, unde fiecare a propus și a venit cu îmbunătățiri, astfel încât să putem aduce cele mai interesante și inedite idei. Dar nu! Nici măcar acum nu ne-am dorit să plecăm, ci am continuat cu multă muzică și dans, într-o astmosferă destinsă și amicală. 

     Orele au zburat fără ca măcar să le pese de dorința mea de a rămâne. Nici nu mi-am dat seama că timpul, dușmanul meu cel mai aprig, a făcut în așa fel încât totul să se termine atât de repede. Sau poate mi s-a părut numai mie? Știu însă sigur că am rămas cu o amintire plăcută, amintire care sper să fie începutul meu aici, printre tinerele spirite de la Asirys, mânate de bunătate și altruism. Viitorul sună promițător.
 
Scris de Ioana Ursache


Ioana este voluntar în cadrul Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos. 

„Centrul de Voluntariat Tîrgu Frumos” urmăreşte încurajarea cetăţeniei active şi a participării tinerilor şi nu numai, la viaţa comunităţii. Obiectivele specifice ale Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos, sunt:

1. Să promoveze cetăţenia activă în rândul cetăţenilor din Tîrgu Frumos şi zonele rurale limitrofe, prin dezvoltarea unui centru de voluntariat care să ofere oportunităţi de dezvoltare personală pentru diverse grupuri ţintă, şi comunitară, pentru Tîrgu Frumos şi zonele limitrofe.
2. Să includă grupuri vulnerabile, în special tineri cu dizabilităţi şi rromi prin activităţi specifice, în cadrul centrului de voluntariat.
3. Să dezvolte parteneriate cu autorităţile publice locale, şcolile şi alte instituţii.
4. Să dezvolte cultural comunitatea locală.


În perioada 1 aprilie 2015 – 30 aprilie 2016, Centrul de Voluntariat şi-a propus să formeze şi să mobilizeze 200 de voluntari, care să organizeze cel puţin 200 de evenimente de care să beneficieze cel puţin 10 000 de persoane. Proiectul este în valoare de 38 928 de euro, din care 4 000 de euro este contribuţia financiară a asociaţiei, iar 34 928 este finanţare prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondul ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org, precum şi adresa Fondului ONG: www.fondong.fdsc.ro.


Share

 

2008-2017 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu