Proiecte Erasmus

Resurse

Oportunităţi

Vorbe cu Tîrg

Business, IT sau limba elfilor? Ce aleg tinerii români să studieze în străinătate?

vineri, 28 februarie 2014

Ultimii doi ani de liceu sunt marcați de întrebarea „Ce facultate vrei să faci?”, iar ultimul an de facultate este echivalent în mintea studenților cu întrebarea „Ce faci după ce îți dai licența?”. Cifrele ne arată că în ultimii ani tot mai mulți tineri din România au găsit răspuns la cele două întrebări printre opțiunile academice internaționale, iar apoi au ales să facă o facultate din străinătate. Peste 20.000 de tineri merg în fiecare an la târguri specializate pentru a se informa și a avea contact direct cu reprezentanții universităților. Acesta este unul dintre cele mai importante motive care susțin decizia a peste 4500 de români care pleacă anual să studieze în străinătate.

RIUF, Romanian International University Fair, este locul în care tinerii sunt așteptați, pentru al zecelea an consecutiv, să găsească răspunsuri la toate întrebările legate de viitorul lor academic. Fie că vorbim de programe de business și IT sau de programe mai neobișnuite (precum ethical hacking sau filosofia Familiei Simpson), elevii vor afla informații de la reprezentanții celor peste 100 de universități internaționale și de la consilierii educaționali care îi pot ajuta gratuit în procesul de aplicare.

Evenimentul va avea loc pe 20 martie la Iași la Congress Hall Palas, iar participarea se face pe baza înscrierii pe www.riuf.ro.

Business și IT – preferatele românilor care studiază în străinătate

Una dintre cele mai des întâlnite întrebări, atât ale elevilor, cât și ale părinților, face referire la șansele de angajare după absolvire: care sunt cele mai căutate și bine plătite domenii.

Experiența de lucru cu elevii și studenții a Grupului EDUCATIVA, organizatorii târgului de universități RIUF, le-a arătat că cel mai des întâlnit răspuns la întrebarea „Ce facultate vrei să faci?” este „nu știu” și, de cele mai multe ori, alegerile sunt făcute în funcție de trendurile din anul absolvirii sau de alegerile cunoscuților și prietenilor care au acum o carieră de succes. Atât comisiile de recrutare ale universităților din străinătate, cât și consilierii educaționali, îi sfătuiesc pe tineri să își aleagă programul de studiu în funcție de pasiuni și domeniile la care au avut performanțe în activitățile școlare și extrașcolare.

În 2013, 21% dintre absolvenții de liceu care au ales să își îndeplinească visul de a deveni studenți internaționali cu ajutorul consilierilor educaționali EDMUNDO au urmat programe de business, management și finanțe, iar 10% au decis să studieze IT. Nici tineri români iubitori de artă nu au fost puțini, 10% dintre ei alegând să studieze design, 5% arhitectură și 4% arta spectacolului. Printre opțiunile academice alese de românii care au devenit studenți internaționali se mai numără și studiile sociale, inginerie, marketing și advertising, științe medicale, modă, design interior și sport.

Interesat de programe de studiu ieșite din comun?

Artă culinară, Star Trek și religia, filosofia Familiei Simpson sau cum să faci hacking într-o manieră etică – și acestea sunt opțiuni de studiu pentru care tinerii români pot opta.

Cinefilii sau iubitorii de științe exacte ar putea studia știința supereroilor la University of Texas. Nu vor obține diplomă de Superman la finalul cursurilor însă vor înțelege care sunt elementele științifice existente care stau în spatele acțiunilor supereroilor. Mai interesant de atât, tinerii studiază și cum ar putea crea un supererou cu ajutorul dezvoltării noastre științifice actuale.

Iar dacă limbile străine au fost mereu o preocupare a tinerilor, atunci ar putea lua în calcul o nouă opțiune de studiu: limba elfilor poate fi învățată la University of Wisconsin.

Cel mai mare târg internațional de universități are loc în luna martie

La RIUF elevii și studenții au ocazia să identifice cursurile care le răspund cel mai bine pasiunilor și intereselor pe termen lung de la reprezentanții universităților invitate sau de la studenții ambasadori, români care studiază în străinătate. De asemenea, vizitatorii vor avea acces la consiliere gratuită din partea consilierilor educaționali, atât pentru a descoperi care este domeniul de studiu care li se potrivește, cât și pentru a realiza dosarul de admitere la o universitate internațională.

Peste 100 de universități din străinătate vor fi prezente la RIUF în luna martie în București, Cluj-Napoca și Iași pentru a-și prezenta ofertele academice, condițiile de admitere, facilitățile oferite studenților internaționali, posibilitățile de angajare după absolvire și alte aspecte ce țin de viața de student.

Accesul la eveniment și la seminariile și workshopurile din cadrul acestuia se face pe baza înscrierii pe site - www.riuf.ro.

Persoană de contact: Firuța Slevoacă
Funcţia: Coordonator Regional RIUF 2014  
E- mail: firuta.slevoaca@educativa.ro
Telefon: 0758.818.864
EDUCATIVA este un grup de întreprinderi sociale (organizații non-guvernamentale și companii) ce oferă tinerilor români oportunități de dezvoltare personală și profesională printr-o gamă largă de proiecte și servicii educaționale. Principalele proiecte marca EDUCATIVA sunt: RIUF – Romanian International University Fair, cel mai mare târg de universităţi din România; EDMUNDO - serviciul gratuit de consiliere pentru studii în străinătate; UNIVERSALIO – serviciu de consiliere pentru orice universitate din lume în limba engleză, franceză și germană; Reviro – oferă oportunități de carieră interesante și atractive tinerilor români cu experiență academică și/sau profesională în străinătate. 

Surse de finanţare IMM în 2014

miercuri, 26 februarie 2014

Direcţia Implementare Programe pe IMM-uri a publicat procedurile finale pentru 6 programe dedicate IMM-urilor care ar urma să se lanseze în perioada următoare. Pentru anul 2014 sunt propuse a fi bugetate următoarele programe naţionale cu finanţare de la bugetul de stat:

  • Programul pentru dezvoltarea abilitaţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea accesului la finanţare – START (Descarcă de aici ghidul şi anexe)
  • Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă 2014 (Descarcă de aici ghidul şi anexe)
  • Programul naţional multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager (Descarcă de aici ghidul şi anexe)
  • Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microintreprinderilor de către întreprinzătorii tineri (Descarcă de aici ghidul)
  • Programul naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului (Descarcă de aici ghidul şi anexe)
  • Programul naţional multianual de înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare tehnologice şi de afaceri (Descarcă de aici ghidul şi anexe)

Sursă: AIPPIMM

Managementul proiectelor în ASIRYS

vineri, 21 februarie 2014

De multă vreme căutăm soluţii pentru a putea coordona eficient din online, proiectele organizaţiei. În cadrul evenimentului Connector de la Cluj (capitală europeană de tineret în 2015), se pare că am găsit soluţia: platforma Producteev (mulţumim Vladimir). 

În ultimii ani, activitatea noastră a devenit internaţională, iar în spatele proiectelor, sunt puţini oameni, toţi voluntari. Da, trebuie să recunoaştem, a devenit din ce în ce mai greu să ne gestionăm echipa! Avem peste 150 de persoane în baza noastră de date, peste 300 de actuali sau foşti voluntari, sute de parteneri internaţionali şi numeroase proiecte implementate la nivel internaţional. A devenit o adevărată provocare să organizăm şi să monitorizăm eficient activitatea pe care o avem.

În aceste condiţii, din 2014, am decis să folosim intens programul Producteev. Astfel că toţi cei care au menţionat că vor realiza o activitate în cadrul asociaţiei noastre, vor primi o invitaţie pe adresa de email, de a se alătura grupului Producteev creat de SUPER TINERI. Programul este disponibil în limba engleză, e intuitiv, fiecărei activităţi i se pot atribui responsabili, deadlineuri şi grade de prioritate.

Programul poate fi folosit şi de pe telefon. O să revenim cu diverse articole pe blog pentru a vă povesti mai multe despre experienţa noastră sau pentru a clarifica anumite aspecte cu voluntarii şi partenerii. 

Între timp dacă aveţi întrebări sau sugestii, secţiunea comentarii de la acest articol e locul ideal pentru a ni le adresa.

Sărbătoreşte 5 ani ASIRYS!

Vii duminică, 23 februarie 2014, la evenimentul de aniversare?

Chiar dacă Da, chiar dacă NU, te invităm să sărbătoreşti în spiritul SUPER TINERIlor.

Scrie un articol, un mesaj, creează un poster, un filmuleţ, propune o idee, inventează ceva, realizează un colaj... pe scurt fă-ne o surpriză!

După ce te-ai decis ce vei realiza, încarcă-ţi mesajul pe www.facebook.com/ASIRYS sau lasă un comentariu aici, pe blogul nostru! 


Poţi începe de astăzi, dar termenul limită e 26 februarie 2014.

Asociaţia SUPER TINERI - ASIRYS a fost fondată pe data de 26 februarie 2009. Scopul organizaţiei este dezvoltarea comunitară prin mobilizarea tuturor resurselor disponibile, în special prin activarea tinerilor! Organizaţia îşi doreşte ca voluntarii activi ai asociaţiei să devină lideri care să aducă schimbare pozitivă şi sustenabilă pentru România. 

Acreditarea EVS

Am reuşit astăzi să finalizăm documentele necesare acreditării pentru a putea găzdui sau trimite voluntari EVS. Deşi aveam planuri să depunem acreditarea din 2013, ba chiar am completat toate formularele necesare, am decis să amânăm momentul până în 2014. 

Comparativ cu anii anteriori, în Erasmus +, procedura e mai simplă pentru că totul se depune online. Totuşi am observat că în formular sunt mai multe secţiuni ce trebuie completate. Dacă nu aveţi niciun fel de experienţă în EVS, vă recomandăm să participaţi la un curs sau să vorbiţi cu o organizaţie experimentată, înainte de a completa formularul de acreditare. Sau poate doar să citiţi ghidul şi toate informaţiile de pe tinapse.ro.

Noi am participat la numeroase cursuri, am discutat şi am experimentat EVSul cu organizaţii coordonatoare, am răsfoit ghidul şi tinapse până la epuizare... Astfel am reuşit să completăm formularul de acreditare (obligatoriu în limba engleză), formular ce poate fi descărcat de AICI.  {Nu uitaţi să vă înregistraţi organizaţia şi să obţineţi codul PIC.} După care, la finalul formularului de acreditare am încărcat:

- chestionarul de acreditare (AICI) care se completează cu informaţii similare celor scrise în formularul de acreditare, doar că obligatoriu în limba română; 
- o copie scan a paginii semnate şi ştampilate din formularul de candidatură;
- documente oficiale ale organizaţiei, scanate: hotărârea judecătorească, statut, act constitutiv, certificat de înregistrare fiscală. 

După ce totul a fost completat, am validat formularul şi am dat "submit"! Mai multe informaţii despre procedura de acreditare, găsiţi AICI.

Vă ţinem la curent cu noutăţile, sperăm că vom primi aviz pozitiv, în caz că nu, refacem şi redepunem. 

Între timp pregătim primul nostru proiect EVS. 

Interviu cu dl. Grebinişan, directorul Clubului Copiilor

miercuri, 19 februarie 2014

Dornică să aflu cât mai multe despre activitatea de pe parcursul anilor de existenţă a acestui club, am decis să-i iau un interviu domnului Grebinişan, director în cadrul acestei instituţii. Dumnealui mi-a dezvăluit mici secrete de succes în afaceri şi mi-a transmis un mesaj: "Dacă vrei să ai ce n-ai avut, fă ce n-ai făcut". Mai multe decoperiţi în acest interviu!

A.C: Pentru început, ne puteţi spune cum şi când aţi început activitatea? Care sunt elementele ce vă determină să continuaţi?

R.G: Am venit din Năsăud şi am început prin a lucra 6 ani la Centrul Şcolar, în prezent Şcoala nr. 33, iar din 1990 mi-am început activitatea în cadrul clubului la cercul "Protecţia mediului". Apoi, în 1991 am fost numit în funcţia de director cu o întrerupere de 4 ani. La început, ca orice alt profesor, vroiam să fac din copii, mici biologi, dar mi-am dat seama că unii nu au această capacitate şi m-am bazat pe împăiere, realizând chiar şi un muzeu. Am făcut excursii, concursuri ("Prietenii naturii", "Olimpiada de ecologie") şi alte proiecte de mediu.
A.C: În conducerea clubului apar diferite dificultăţi. Care credeţi că sunt cele mai semnificative?
R.G: Cred că le-am putea împărţi pe 3 criterii:
  • financiare, însă nu o să insist pe această parte pentru că toată lumea se confruntă cu această problemă. Totuşi pentru a putea pune în practică activităţile clubului, încerc să obţin finanţare din diferite proiecte sau prin parteneriate pentru că avem cercuri consumatoare de resurse financiare (automodele, navomodele).
  • de concepţie a cursanţilor şi aici aş include şi profesorii şi părinţii, nu numai elevii pentru că ei nu sunt îndrumaţi să vină aici pentru a-şi descoperi pasiunea şi pentru a-şi valorifica talentul. Foarte mulţi nu înţeleg faptul că aici se asigură acumularea cunoştinţelor din diferite domenii. La club nu vii decât pentru că îţi place şi nu vei primi absent dacă nu o vei face! După părerea mea, nu orice profesor din şcoală poate profesa aici unde teoretizarea nu abundă, ci punem în practică ce se învăţă la matematică, fizică şi alte materii. Clubul Copiilor nu trebuie confundat cu o casă de cultură deoarece diferenţa e că aici elevii învaţă cum să repare o chitară, mobilier, aparatură electrocasnică etc.
  • de selectare a personalului didactic.
A.C: Promovarea tinerilor talentaţi este cu adevărat o problemă. Ce activităţi sunt desfăşurate în cadrul cercurilor referindu-ne la promovarea lor?
R.G: Există 10 cercuri unde fiecare îşi poate găsi un hobby. Le-am putea împărţi pe patru categorii: cercuri ştiinţifice (Protecţia Mediului, Informatică), cultural-artistice (Dans Modern şi Sportiv, Teatru de Păpuşi, Pictură), tehnico-aplicative (Machete, Construcţii Maşini, Electronică) şi sportive (Tenis de Masă, Karate).
Promovarea se face prin concursuri judeţene, premianţii ajung la concursuri interjudeţene, iar apoi la cele internaţionale, copiii din Târgu Frumos putându-se bucura de o activitate foarte bună la concursuri. Cam toate cercurile vin cu rezultate foarte bune la concursuri. Un lucru demn de subliniat este faptul că elevii îşi descoperă viitoarea meserie aici (marinari, profesori).
O altă modalitate de popularizare sunt parteneriatele cu şcolile din zonele limitrofe (Brăieşti, Buznea, Balş), elevii de acolo fiind foarte încântaţi de activităţile desfăşurate.
A.C: În prezent, arta nu este apreciată la adevărata ei valoare. Vedeţi o scădere a numărului de copii faţă de anii precedenţi?
R.G: Problema apare atunci când vine vorba de sonorizare şi tehnologie. De obicei, se aude doar în primele rânduri ce se vorbeşte la microfon, însă asta este ceea ce ne caracterizează. Oamenii nu mai sunt interesaţi  de artă şi agonisim de pe o zi pe alta. Revin la ideea că profesorii şi părinţii nu îi îndrumă pe copii spre artă. Şi mai este o problemă... faptul că arta are nevoie de fonduri, iar problemele financiare o blochează.

A.C: Dumneavoastră ce oportunităţi aţi avut în tinereţe?

R.G: Când eram eu copil, nu aveam de unde alege. Era "Casa Pionierilor" frecventată mai mult de clasele 5-8, dar îţi trebuia talent şi un gram de noroc. Singura formă de a te face remarcat era dictonul "Ai carte, ai parte!" şi era o mândrie să intri la facultate. Aveam puţine surse de informare şi nu prea erau activităţi culturale decât pentru Partidul Comunist şi preaiubitul conducător Ceauşescu. Exista un cerc de chitară-muzică folk, însă pe mine mă interesau problemele tehnice, ştiinţifice.

A.C: Târgu Frumos este un oraş cu potenţial turistic ridicat. Cum vedeţi dezvoltarea turismului?

R.G: Aici avem puncte istorice turistice, dar multe sunt la periferie (Castelul de la Ruginoasa, Muzeul de la Cucuteni). Problemele ţin de marketing, de cum valorizăm zonele frumoase. La Trei Iazuri sunt stejari seculari, însă puţini ştiu asta. Mă gândeam să formăm ghizi turistici locali, dar nu avem obiective  turistice bine stabilite. Am încercat să fac aici un mic muzeu zoologic, iar pe viitor mă gândesc că am putea valorifica oraşul prin mai multe muzee şi portul popular.
A.C: Fiecare dintre noi are dreptul de a visa. Care este cel mai mare vis pe care vreţi să-l realizaţi?
R.G: Visez ca pe Dealul Buznei să facem o Grădina Botanică, unde să aducem arbori rari, să facem un izvor cu nuferi aşa cum este la Mirceşti, să punem alei cu cactuşi şi asta ar fi o resursă turistică deoarece locul este ideal pentru asta. Putem amenaja o plajă, să facem grătar, să aducem lucruri de suflet care aduc bani şi putem pune numele unei personalităţi. Intenţionez să fac expoziţii pe diferite teme de uz casnic, electronice, agricole... pentru că am foarte multe obiecte vechi care vor deveni istorie.
A.C: Aţi făcut acţiuni de voluntariat? Care sunt acestea?
R.G: Nu mă pot lăuda cu foarte multe activităţi... nu-mi mai aduc aminte. Am făcut mult voluntariat în cadrul Clubului deoarece m-am implicat în organizarea diferitor concursuri şi evenimente şi am făcut aceste lucruri din pasiune. Sportul a fost "prima dragoste" şi ca voluntar intenţionez să  contribui la dezvoltarea sportului, pentru că talente sportive avem.

A.C: Am auzit tinerii spunând că oraşul este monoton sau chiar plictisitor. Ce sfaturi le puteţi da?

R.G: În primul rând să nu stea mult în faţa calculatorului pentru că el dă doar impresia că ai mulţi prieteni, dar de fapt e izolat. Cine declară că oraşul este plictisitor, este un singuratic. Cum să spui că e monoton când tu nu faci nimic? Dacă nu ai cu cine împărtăşi păreri, totul este plictisitor. Eu am un grup de prieteni şi ne întâlnim în fiecare seară şi facem sport, iar apoi mergem la o apă minerală şi povestim câte-n lună şi în stele. Concluzia este că refugiul în TV sau calculator face rău, iar oraşul nu este plictisitor atâta timp cât faci ceva.
A.C: Se spune că un tânăr nu are absolut nici o şansă să facă o afacere cinstită în România, dumneavoastră ce credeţi?
R.G: Este fals. Când se înhamă la aşa ceva trebuie să fie pregătit şi pentru lovituri sub centură. Cred că un comportament cinstit va avea succes pe termen lung dacă există loialitate, imaginaţie şi pregătire în afaceri. Oamenii au profitat şi au produs fraude, dar acum totul începe să revină la normal. În primul rând, într-o afacere investeşti răbdare şi inteligenţă, iar apoi obţii şi bunuri materiale.
A.C: Ce trebuie să facă un tânăr ca să aibă succes în afaceri? Care credeţi că sunt factorii de succes?
R.G: În primul rând caracterul omului e foarte important în afaceri şi un anumit cod de principii pe care să-l respecte cu sfinţenie. Toată lumea spune că trebuie o traistă cu bani ca să începi, dar nu este asta singura condiţie. Poţi să obţii succese cu orice lucru nesemnificativ şi nu neapărat prin dotări, ci prin seriozitate şi profesionalism.

A.C: Cum vedeţi dumneavoastră dezvoltarea "Centrului de tineret ASIRYS?"
R.G: În ocaziile în care v-am văzut mi-am dat seama că aveţi potenţial şi un lider bun. Recomand un proiect mai lung pentru că cele de până acum au fost de scurtă durată. Ar trebui să ne gândim cum va arăta ASIRYS peste zece ani. Mi-ar plăcea să devină un concurent pentru Clubul Copiilor deoarece sunt implicaţi tineri de toate vârstele şi sunt făcute activităţi foarte multe. Un lucru ce trebuie făcut este stabilitatea pe funcţii pentru a putea ajunge la performanţă şi trebuie dezvoltată abilitatea de a-i "infesta pe ceilalţi cu virusul nostru".

A.C: La final aveţi un mesaj pentru tinerii oraşului?

R.G: Da! Să fiţi frumoşi sufleteşte, să aveţi încredere în potenţialul vostru, să fiţi toleranţi cu cei mai în vârstă ca voi, cu sfaturile lor (pentru că întotdeauna s-a dat o luptă între generaţii), dar care cu siguranţă va ajuta!
Interviu realizat de Andreea Creţu

Interviu cu Claudiu Popa

Viaţa se măsoară în „de câte ori te ridici” şi nu „de câte ori cazi”.
De o fineţe şi o căldură sufletească demne de admirat, domnul profesor Claudiu Popa, profesor la Şcoala „Garabet Ibrăileanu”, a acceptat amabil propunerea de a răspunde la întrebările de mai jos. Şi la momentul stabilit pentru interviu, mă întâmpină zâmbind în uşa cabinetului: „Te aşteptam!”.
În pofida timpului limitat, dumnealui, vădit emoţionat, a ascultat cu atenţie fiecare întrebare şi mi-a răspuns, pe îndelete, cu toată sinceritatea care îl caracterizează.
Deşi am avut onoarea de a-l avea ca profesor de istorie timp de 4 ani, m-a surprins încă o dată cu spiritul liber şi tânăr de care dă dovadă, dar mai ales cu principiile sănătoase de viaţă care l-au condus spre reuşita de a fi un SUPEROm.
Alexandra Matache: Până nu demult vă puneam întrebări ca elevă la ora de istorie. Lucrurile s-au schimbat şi acum am venit la dvs. să-mi oferiţi un întreg interviu. Cum vă simţiţi în această postură de intervievat chiar de o fostă elevă?
Dl. Claudiu Popa: Mă simt extraordinar pentru că noi, profesorii, sau cel puţin eu trăiesc şi mă simt împlinit prin realizările elevilor mei. Iar tu, Alexandra, eşti un model şi pentru ceilalţi elevi, dar şi pentru mine, pentru modul în care te dedici lucrurilor în care crezi, pentru puterea ta de a-ţi urma idealurile şi de a lupta pentru ele. Când văd că elevii mei au asemenea preocupări nu poate decât să mă bucure pentru că îmi doresc ca ucenicii mei să mă întreacă, acest lucru făcându-mă util şi fericit.
A.M.: Sunteţi o persoană cunoscută şi admirată în comunitatea noastră. Care sunt principiile dvs. de viaţă?
C.P.: Îmi spun tot timpul că profesorii, medicii şi preoţii trebuie să aibă vocaţie pentru aceste meserii şi în primul rând să-şi sacrifice propria persoană, propriul timp (atât de preţios în zilele noastre căci „the time is money”), propriile interese pentru cei de lângă ei, să se pună în slujba semenilor. Astfel aş putea spune că unul din principii este „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!”. Adevărata dragoste, cea divină, înseamnă să uiţi de tine şi să te gândeşti cum să-i faci fericiţi pe cei din jurul tău. Lumea ta trebuie să fie lumea lor, ceea ce le place lor să-ţi placă şi ţie, să te bucuri şi să suferi o dată cu ei (elevii în cazul nostru). Bine... vreau să spun de la început că partea materială a vieţii nu mi se pare atât de importantă pentru că partea spirituală a vieţii aduce mai multe satisfacţii. Eşti un spirit liber (voi, tinerii, la vârsta aceasta cel mai mult vă doriţi libertatea, nu?!) atunci când crezi cu adevărat în valorile morale normale, când lupţi pentru ceea ce este corect, când iubeşti adevărul, dreptatea, viaţa. Un alt principiu ar fi „Cea mai bună pedagogie este propriul exemplu”. În şcoala modernă se pune accentul nu doar pe cunoştinţe, ci şi pe ceea ce ştii să faci. De aceea, tot ce se învaţă la şcoală trebuie pus în practică. Iar ca elevii să înţeleagă şi mai bine este nevoie ca noi, profesorii, să fim modele de viaţă: ceea ce susţinem la ore să practicăm şi în viaţa de zi cu zi. Şi ştii de ce? Pentru că elevii sunt cei mai aspri „judecători” ai noştri, iar dacă una le spui la ore şi alta faci, i-ai pierdut, deja comunicarea nu mai există. „Ceea ce faci în viaţă are ecou în eternitate” este un alt principiu ce dă sens vieţii mele. Vezi tu, astăzi, unii regi sau împăraţi din vechime, sfinţii sunt mult mai „vii” decât mulţi dintre noi. Dacă nu facem ceva extraordinar, dacă nu luptăm pentru idealurile noastre suntem vii, dar „morţi”, iar dacă lăsăm ceva în urmă, vom rămâne mereu vii în sufletele celor pentru care am luptat.
A.M.: Elevii dvs. vă caracterizează ca fiind un profesor bun şi deschis cu ei. Cum ajungeţi să aveţi o astfel de relaţie cu elevii şi cum reuşiţi să o menţineţi?
C.P.: Relaţia cu elevii îmi doresc să fie deschisă, apropiată, bazată pe încredere şi pe respect. Dacă afirmi că sunt caracterizat de ei ca un profesor bun înseamnă că ceea ce mi-am propus... se pare că mi-a ieşit. Acest lucru, îl numin noi, cei din educaţie, feed-back. Relaţia se bazează pe egalitate; elevii nu sunt undeva jos, iar eu stăpânul lor. Când mă gândesc că au nevoie de atât de puţin pentru a fi fericiţi! Dar e şi cel mai greu lucru de făcut! Trebuie doar să fie ascultaţi, să ştie că părerea lor contează, să ştie că pot spune deschis tot ceea ce gândesc. Mi-am propus să le fiu un confort psihic la orele mele, să se simtă relaxaţi şi în siguranţă. Primul pas spre a-i cuceri este să-i asculţi când au o problemă, să-ţi rupi din timpul tău şi să-l dedici lor. Va conduce spre vindecarea sufletească, vor avea încredere în tine. Dacă poţi să le dai şi un sfat este extraordinar, dar să fie dat doar dacă ai trecut prin acea experienţă pentru că altfel nu este decât o părere şi nu o soluţie. Când vezi că ochii abătuţi se luminează şi au puterea de a merge mai departe, te simţi şi tu, nu doar elevul, special, magic, extraordinar...
Când intru la ore uit de toate problemele mele pentru că în tot acest timp ei devin cei mai importanţi pentru mine, mă dedic lor, încerc să dau tot ce am mai bun. Uit de foame şi de sete, de tristeţe, de tot ce e negativ când sunt cu elevii mei. Abia la sfârşitul orelor, când plec spre casă, începe foamea să-şi facă simţită prezenţa.
Am fost întotdeauna cel care le-a dat un exemplu făcând primul pas, le-am arătat întreaga mea apreciere, încrederea în forţele lor, dragostea pentru ei, i-am respectat. Fiecare dintre ei are o aptitudine pentru ceva anume, iar energia le trebuie canalizată în acest sens, fiecare are o picătură de divinitate care îl face unic. Trebuie doar să-i ajutăm să se descopere, să-i încurajăm, să-i promovăm, să-i iubim.
De aceea am devenit atât de apropiaţi, suntem prieteni, barierele au dispărut, ne ajutăm, ne susţinem unii pe alţii.
A.M.: În pofida dezavantajului de a fi navetist şi poate şi a altor dezavantaje aţi continuat să predaţi la şcoala „Garabet Ibrăileanu”. Ce v-a determinat să faceţi acest lucru?
C.P.: Sincer, dacă m-aş fi gândit la dezavantaje, poate aş fi făcut cu totul altceva. Dar mi-am dorit să lucrez cu copiii şi de aceea mi-am asumat de la început riscul de a nu câştiga bani mulţi, că naveta înseamnă 2 ore pe zi în plus şi poate să nu fie plătită (anul acesta este al doisprezecelea de navetă...). Acasă, îmi spuneau familia, prietenii să lucrez în Iaşi că o să-mi fie mai uşor. Însă m-am ataşat de copii, de oameni, de locuri şi... nu mai pot să plec. Câteodată, soţia îmi spune, în glumă, că îi iubesc mai mult pe copiii de la Târgu Frumos decât pe ea şi pe Anca, fata mea. Însă am primit atâtea de la aceşti copii, satisfacţiile sufleteşti pentru mine compensează partea materială. Se întorc cu plăcere la „Garabet Ibăileanu” şi când sunt la liceu sau la facultate, iar aceste sentimente nu se compară cu nimic în lume. Am trăit şi trăiesc alături de ei un vis frumos.
A.M.: De curând Şcoala „Garabet Ibrăileanu” a obţinut participarea într-un proiect Commenius. Ce presupune acest proiect?
C.P.: Proiectul Commenius accesat de şcoala noastră se numeşte „Celtic roots, roman routes throughout Europe: muting the front Europeans”. Este o realizare extraordinară pentru şcoala noastră şi pentru Târgu Frumos întrucât proiectul a obţinut cel mai mare punctaj din România. Mai sunt implicate şi alte şapte ţări: Italia, Germania, Spania, Irlanda de Nord, Ţara Galilor, Ungaria şi Turcia. S-a plecat de la ideea că Uniunea Europeană încearcă astăzi să ridice standardul de civilizaţie din ţările Bătrânului Continent la fel cum în vechime Împeriul Roman a cucerit şi civilizat cea mai mare parte a Europei, Asiei şi nordului Africii. Deviza Uniunii „unitate în diversitate” încearcă să modeleze cetăţeni europeni responsabili care să construiască un viitor european comun, dar care să nu-şi uite rădăcinile, tradiţiile, trecutul. Astfel fiecare ţară implicată în proiect va primi vizita celorlalte şapte state şi va prezenta urmele civilizaţiilor celtică şi romană de pe teritoriul respectiv. A fost realizat un site al proiectului unde fiecare ţară poate posta activităţile, impresiile, părerile proprii despre desfăşurarea proiectului. De exemplu, în România, ceilalţi vor vedea o piesă de teatru despre celţi şi romani. Vom realiza un CD cu muzica lor specifică, dar şi două prezentări: una despre jocurile celţilor şi românilor şi cealaltă despre rezultatele deosebite ale elevilor şi profesorilor noştri.
A.M.: Prima activitate a proiectului a fost vizita în Germania. Cu ce impresii aţi rămas?
C.P.: Legenda despre corectitudinea şi punctualitatea germanilor s-a dovedit a fi reală. Totul a fost calculat pentru fiecare punct în parte, activităţile, vizitele, mesele desfăşurându-se în timpii propuşi, neexistând abateri sau depăşiri în ceea ce priveşte programul. Când cineva începea un discurs, chiar şi în situaţii mai relaxate (la masă sau în vizite de exemplu) nu era întrerupt, aprobat sau combătut. Se intervenea după finalizarea discursului. La şcoala vizitată, foarte spaţioasă de altfel, fiecare clasă avea, în special un laptop şi un videoproiector. Se derulau peste 30 de opţionale. Nu mai vorbesc de cele două săli de sport, de dotările şcolii sau de infrastructură (autostrăzi).
A.M.: Ce schimbări sau activităţi v-aţi propus să organizaţi în şcoală în virtutea acestor impresii?
C.P.: În perioada imediat următoare doresc să amenajez împreună cu ceilalţi profesori în unele săli de clasă laboratoare (de exemplu: de biologie, de istorie ş.a.). Dacă anul viitor vom avea bani, vom achiziţiona măcar câteva laptop-uri, videoproiectoare şi panouri pentru aceste laboratoare. Mai doresc un radio al şcolii cu staţii în fiecare clasă sau măcar pe holuri de unde să fie transmise informaţii şi chiar muzică. Sala de sport a rămas un deziderat de neatins, dar noi luptăm în continuare. De anul viitor îmi doresc ca opţionalul de informatică să revină în orarul elevilor.
A.M.: De la persoane de vârsta a III-a până la tineri toată lumea critică lipsurile acestui oraş, puţine persoane vorbind şi despre atu-urile lui. Dvs. care credeţi că sunt punctele forte ale oraşului Târgu Frumos?
C.P.: Târgu Frumos este un oraş curat, în primul rând, bine organizat din punct de vedere urbanistic, Esplanada fiind unul din punctele de atracţie, cu atât mai mult cu cât în ultimii doi ani s-a început un proiect cultural de amploare. Deja s-au finalizat bustul lui Ion Creangă, precum şi Monumentul Eroilor. Este un oraş liniştit de care m-am ataşat fără să-mi pun prea multe întrebări legate de faptul dacă merită sau nu. Dar cel mai important atu al oraşului sunt oamenii care sunt deosebiţi. Spun asta pentru că am avut onoarea să lucrez cu elevi şi părinţi extraordinari. Am colegi profesori la liceele din Iaşi care mereu laudă elevii noştri şi părinţii care i-au educat. De exemplu, asistentul Ovidiu Buruiană de la Facultatea de Istorie este târgoveţ; la fel şi Liliana Ciobanu, care anul trecut a fost declarată studenta anului la Bucureşti sau Roxana Dumitriu, care este acum la Liceul Sportiv din Râmnicu Vâlcea, pepinierea Oltchimului şi finalistă din Liga Campionilor la handbal feminin anul trecut.
A.M.: De curând, un grup de tineri au creeat un site, de promovare al oraşului. Cum vedeţi această iniţiativă?
C.P.: Iniţiativa este de lăudat întrucât trăim într-o societate informaţională, tehnologizată. Oamenii astăzi citesc mai puţin, dar accesează foarte des Internetul. Iar această metodă interactivă prin care oamenii sunt informaţi despre noutăţile din oraş sau sunt provocaţi la discuţii, dar şi la gândirea unor soluţii privind problemele comunităţii, este nemaipomenită. Se încearcă trezirea, sensibilizarea, implicarea, asumarea răspunderii şi propunarea de soluţii pentru un viitor mai bun al oraşului.
A.M.: În final, ce mesaj transmiteţi vizitorilor site-ului nostru?
C.P.: „Pentru ca răul să triumfe este de-ajuns ca cei buni să nu facă nimic”. Este o perioadă grea, dar trebuie să avem puterea să vedem în cei de lângă noi părţile lor bune pe care să le şi promovăm, să le exploatăm, iar ceea ce este negativ să minimalizăm, să nu repetăm. Şi asta pentru că nimeni nu e perfect, toţi avem şi bune şi rele. Mai întâi ne autoanalizăm, ne acceptăm aşa cum suntem, apoi ne schimbăm şi evoluăm.
Interviu realizat de Alexandra Matache

Interviu cu Domnul Profesor Ion Alexa-Angheluş

Câţi dintre noi ştiu că domnul profesor de geografie Ion Alexa Angheluş a publicat o lucrare intitulată "Geografia zonei oraşului Târgu-Frumos"? Nici eu nu ştiam până acum ceva timp, când am decis să aflu cât mai multe despre cartea dumnealui şi nu numai.
D.D.: Ce ne puteţi spune despre cartea dumneavoastră?
I.A.A.: Lucrarea intitulată “Geografia zonei oraşului Tîrgu Frumos” este rezultatul unei documentări ce a durat 2 ani, timp în care a fost parcursă o etapă de culegere a datelor privind obţinerea indicatorilor demografici, economici sau fizico-geografici, o etapă de observaţie directă asupra componentelor naturale sau antropice din zona oraşului, urmând, la final, în baza documentării menţionate, o etapă de interpretare a datelor şi a probelor prelevate.
D.D.: Ce dificultăţi aţi întâmpinat în scrierea şi editarea cărţii?
I.A.A.: Consider că lucrarea a fost scrisă şi editată fără a întâmpina probleme deosebite, în sensul în care instituţiile cu care am colaborat au manifestat toată deschiderea, începând cu Primăria oraşului Tîrgu Frumos, Institutul de Statistică, Centrul Regional de Meteorologie şi Hidrologie, societăţi economice. Datele colectate au vizat perioade reprezentative pentru a putea reflecta cât mai fidel realitatea geografică. Un avantaj important în elaborarea lucrării a fost acela de a fi putut valorifica date obţinute la recensământul populaţiei din 2002.
D.D.: Care sunt motivele ce v-au determinat să scrieţi o carte despre Târgu Frumos?
I.A.A.: Iniţial scopul lucrării a fost unul metodico-ştiintific, ulterior ea a fost adaptată într-un format ce s-a vrut a fi un manual destinat predării obiectului “Geografia orizontului local”. Am considerat cu aceasta foarte important aspectul cunoaşterii, de către tineri, a elementelor fizico-geografice, istorice, economice, culturale, specifice zonei Tîrgu Frumos, tocmai pentru a le sădi ideea de apartenenţă la o comunitate cu vechi tradiţii.
D.D.: Turismul în Târgu Frumos este aproape inexistent, care sunt direcţiile pe care ar trebui să punem accent pentru a valorifica potenţialul turistic al oraşului?
I.A.A.: Atuurile oraşului Tîrgu Frumos privind funcţia sa turistică sunt legate de istoria sa, de tradiţiile locale, pornind de la punerea în valoare a vestigiilor culturii cucuteniene, lăcaşelor vechi de cult, tradiţiile minorităţii lipoveneşti, mormântul cronicarului Ion Neculce, casa Garabet Ibrăileanu.
D.D.: Frunzărind cartea am observat că aţi tratat fiecare parte a oraşului Târgu Frumos, începând de la bazar şi terminând cu muzeul Liceului "Ion Neculce", cu o atenţie deosebită. Care este zona sau locaţia dvs. preferată în oraşul Târgu Frumos?
I.A.A.: Locul din oraşul Tîrgu Frumos la care personal ţin, este Muzeul de Cultură Cucuteniană şi de Etnografie înfiinţat prin grija profesorului C. Mihai în cadrul Liceului “Ion Neculce”. Este locul care vorbeşte despre trecut şi care ne leagă de ceea ce înseamnă identitate culturală şi spirituală a comunităţii din care facem parte.
D.D.: Cum vedeţi Târgu Frumos peste 10 ani?
I.A.A.: Evoluţia urbanistică a localităţii în perspectiva următorilor ani este condiţionată de o nouă organizare administrativ-teritorială prin care satele Războieni, Buznea şi Dădeşti să fie încorporate administrativ oraşului Tîrgu Frumos, ca şi cartiere. Oraşul se poate dezvolta pe seama poziţiei sale recunoscută din scrieri că “Poarta Tîrgu Frumos”, situat la răscruce de drumuri, în special prin comerţ, transporturi, agricultură, industrializarea produselor agricole, valorizarea resurselor reciclabile şi regenerabile, dezvoltarea unor proiecte de mediu.
D.D.: Sunteţi născut în Târgu Frumos?
I.A.A.: Pot spune că aparţin comunităţii din Tîrgu Frumos din anul 1996, când în urma concursului de titularizare am obţinut postul de profesor la Liceul Teoretic “Ion Neculce”, hotărât fiind, încă de atunci, să pot face ceva pentru comunitatea care m-a adoptat. E foarte important să învăţăm să dăruim celor din jur şi la această pot spune că mă pricep.
D.D.: Ce anume v-a impulsionat să alegeţi meseria de profesor?
I.A.A.: Această alegere se datorează dascălului meu de geografie din perioada gimnaziului. Acesta mi-a deschis o uşă, pe care uşor am pătruns, iar eu, cu generozitate, ofer aceeaşi şansă elevilor mei, după modelul primit. Cred că până în prezent mi-a reuşit, având în jurul meu în comunitatea din Tîrgu Frumos foşti elevi, buni profesionişti în multiple domenii de activitate.
D.D.: Dacă aţi avea din nou 20 de ani ce proiecte aţi dezvolta?
I.A.A.: În general în profesia de dascăl, apropierea de tineri, îţi dă energie nebănuită, de aceea îmi e foarte uşor să vorbesc despre proiecte derulate la timpul trecut, prezent şi viitor ca fiind din domeniul protecţiei mediului, voluntariat, management educaţional.
D.D.: Majoritatea tinerilor din ziua de astăzi par a fi indiferenţi faţă de tot ce îi înconjoară: şcoala, mediu, cultură etc., care credeţi că sunt motivele?
I.A.A.: Tinerii într-adevar par a fi indiferenţi faţă de social în general, în esenţă însă aceştia învaţă permanent comportamentul social, selectează de aici ceea ce le dezvoltă abilităţile personale. Există, specific tinerilor, tendinţa spre nonconformism, debarasaţi astfel de tipare ei sunt altfel. Cred că aşa au fost tinerii dintotdeauna, iar în esenţă e doar chestiune de percepţie din partea adulţilor, care îşi amintesc cu greu cum au fost acum... ani.
D.D.: De curând am lansat portalul www.tirgufrumos.ro www.facebook.com/TirguFrumos, ce are ca scop promovarea oraşului Târgu Frumos şi care îşi propune să identifice soluţii şi oameni interesaţi de dezvoltarea comunităţii. Ce părere aveţi despre această iniţiativă şi cum ar putea să se implice comunitatea?
I.A.A.: În oraşul Târgu Frumos nu există mijloace şi surse de informare care să ne ţină interconectaţi şi valorizaţi, să ne vorbească despre noi, despre pulsul comunităţii locale. Din acest punct de vedere salut şi susţin iniţiativa înfiinţării portalului de promovare a oraşului Tîrgu Frumos, care consider că atinge problema esenţială a urbei noastre.
Interviu realizat de Dana Dănescu în 2010

Horaţiu Mălăele în Tîrgu Frumos

Ora de economie... primesc un mesaj, iar pe furiş mă uit să văd de la cine e şi ce scrie...
- Horaţiu Mălăele vine azi la Primărie pentru o conferinţă!
- Nu pot rata asta! Vin negreşit!
“Eu ştiam că sunt un chior/ Chiar în rouă, dimineaţa,
Dar nu am spus-o tuturor ca să nu îmi amărăsc viaţa.
Ochii mari să îi casc aşa şi să îi ţin cu mâna bine,
Sunt un orb în faţa ta, care uite vezi prin mine ce e rău şi ce e bine...”
În sfârşit am avut ocazia să întâlnesc una dintre persoanele valoroase ale României şi pe care o admir. În primul rând, să fac o mică prezentare a actorului pentru cei care nu îl cunosc.
S-a născut în Târgu-Jiu, pe 1 august 1952, este un actor, regizor, caricaturist şi scriitor român. Este un interpret consacrat de comedie, personajele sale sunt realizate în maniera îmbinării bufoneriei şi a comicului absurd, cu întregul subtext tragic al acestuia. "Slugă la doi stăpâni", "Operă de trei parale", ”Sinucigaşul”, ”Mincinosul”, ”Măscăriciul”, ”Pădurea nebună” sunt doar câteva dintre piesele în care a jucat actorul. De-a lungul carierei a obţinut premii precum: “Slugă la doi stăpâni – Premiul pentru cea mai bună interpretare – Galaţi, 1976”; ”Muntele – Premiul pentru interpretare, Galaţi”; ”Eulenspiegel – Premiul pentru cel mai bun actor, Piatra Neamţ”; “Unde-i revolverul? – Premiul UNITER 1998”; “Bani din cer – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Naţional de Comedie, Galaţi 2001”. A scris un volum intitulat “Horaţiu despre Mălăele”.
Horaţiu Mălăele a început prin a ne dezvălui puţin din CV-ul lui. Fiind întrebat cum a ajuns să fie actor, a spus că el nu s-a gândit niciodată că va fi actor pentru că în tinereţe nu îşi dorea asta, ci să dea la Facultatea de Arte Plastice, însă în timpul unei expoziţii i-au fost furate două tablouri, iar “răpitorii” i-au spus să îl contacteze pentru a vorbi în legătură cu asta. A luat legătura cu ei şi a fost recomandat celor de la actorie. Odată, fiind invitat la un spectacol de-al lui Amza Pelea, ne-a mărturisit că a căzut de pe scaun pentru că era foarte comică piesa de teatru şi a început să râdă, ca mai apoi, după ce a avut numeroase colaborări cu artistul, acesta să îi povestească despre un tânăr care a căzut sub scaun de râs, iar Horaţiu Mălăele i-a spus că de fapt, el era acel tânăr.
O altă întrebare adresată actorului a fost “Care rol v-a plăcut cel mai mult dintre toate cele pe care le-aţi jucat?”. Horaţiu Mălăele a răspuns că e o întrebare grea pentru actori deoarece atât timp cât nu le place un rol, au dreptul de a-l refuza. El a avut posibilitatea de a-şi alege rolurile, însă pe toate le-a iubit la fel. A mai spus că un rol devine un copil, iar familia trebuie să ţi-o iubeşti indiferent de ce s-ar întâmpla.
Ultima întrebare la care actorul a trebuit să răspundă a fost: “Ce părere aveţi despre tinerii care se pretind artişti?”. Artistul a spus că el nici măcar nu îi poate numi artişti pentru că artiştii rezistă în timp, însă amatorii care apar acum pe toate posturile de televiziune pot fi numiţi doar “petarde” deoarece sunt “la modă” doar două-trei zile, după care dispar la fel cum au apărut.
Horaţiu Mălăele a mai spus că un artist trebuie să îl preţuim cât timp este în viaţă, nu după ce moare fiindcă pentru el nu mai are nici o valoare când este în pământ. Un actor trebuie să fie iubit de fani ca să poată da ce are mai bun din el pe scenă.
La sfârşit, artistul Horaţiu Mălăele a recitat o poezie a lui Emil Brumaru special pentru târgoveţi, a susţinut un monolog despre viaţă şi ne-a spus: “Vă mulţumesc pentru răbdare şi vă invit ca în continuarea vieţii dumneavoastră să râdeţi, pentru că râsul este muzica sufletului, să vă jucaţi, este secretul tinereţii, să citiţi, este fântâna înţelepciunii, să gândiţi, este izvorul puterii, să fiţi calmi, este calea spre fericire, să fiţi buni, este cheia succesului şi să iubiţi... este raţiunea de a trăi...”... şi bineînţeles nu puteau lipsi autografele şi nenumăratele poze cu artistul!
Horaţiu Mălăele a fost de acord că în curând să susţină un spectacol la Casa de Cultură “Garabet Ibrăileanu” din Târgu Frumos.
Vă aşteptam cu nerăbdare şi vă mulţumim pentru faptul că aţi acceptat invitaţia de a participa la o conferinţă cu cetăţenii în oraşul nostru, pentru că ne-aţi răspuns întrebărilor şi pentru că arătaţi cu adevărat care sunt valorile românilor, domnule Horaţiu Mălăele!

Articol scris de Andreea Creţu

Interviu cu Domnul Profesor Traian Vasile

“Nu avem de ales decât între adevăruri irespirabile şi amăgiri salvatoare. Doar adevărurile ce nu te lasă să trăieşti merită numele de adevăr.”
Trăim în era internetului, a “sfântului televizor”, în era în care cei mai mulţi dintre tineri îşi găsesc eroii sau chiar modelul pe care doresc să îl urmeze în viaţă, în emisiunile de scandal de la ore târzii. Eu încă îmi găsesc eroii în cărţi şi, surprinzător sau nu, persoana pe care o apreciez cel mai mult este domnul profesor Traian Vasile, un om în adevăratul sens al cuvântului, ale cărui răspunsuri la acest interviu au fost pe măsura aşteptărilor.
L.M.: Sunteţi un profesor foarte apreciat în liceul nostru. Îmi puteţi spune ce v-a determinat să alegeţi această meserie?
T.V.: Am visat în copilărie să pilotez supersonice. M-am imaginat colonizând planete îndepărtate sau lucrând pentru agenţii de spionaj. Am visat în adolescenţă să cuceresc imperii. M-am văzut făcând descoperiri ştiinţifice revoluţionare, întemeind religii, descifrând scrieri necunoscute, vindecând maladii socotite incurabile, pacificând ţări şi continente întregi. Am visat să fiu erou, sfânt, profet, dar niciodată profesor. Bănuiam o fraudă în spatele fiecărei reputaţii didactice. Ca să se nască, toate au aşteptat cuminţi fatala degradare a timplului. Profesorii nu au putut străluci decât în obscuritatea „vârstei de fier”. Atunci, numindu-se „scrib”, s-a aşezat pe locul lăsat liber de dispariţia „războinicului”.
Nu mi-a impus nici unul dintre profesorii întâlniţi în anii de şcoală. Tuturor le-am descoperit, cu un sentiment în care se amestecau decepţia şi culpabilitatea, deficitul de splendoare. Străduindu-se să compenseze o realitate carentă, literatura mi-a oferit în paralel portretele idealizate ale unor profesori. Dar cotidianul îi infirma neîncetat personajele, demascându-le excelenţa livrescă.
Altă imagine, surprinsă pe alte pagini mi-a câştigat în cele din urmă adeziunea. Ea descria profesorul naufragiant în oraşul de provincie, condamnat la existenţă precară şi destin mediocru. Cu umerii lui înguşti, cu nelipsiţii ochelari, cu ticurile, pedanteria şi indigenţa lui spirituală venea parcă din nemijlocirea experienţei şi purta garanţia ei. Fiecare generaţie sfârşise inevitabil prin a-l reconfirma în calitatea de model definitiv fixat al ratării. Faţă de el nutream nu admiraţie, ci un sentiment de afectuoasă condescendenţă.
Şi totuşi, din neputinţă sau lene, am ajuns să fac tocmai meseria pe care o detestam. În aceasta te rog să vezi nu reuşita, ci eşecul meu.
L.M.: Consider că a lucra cu mintea umană este poate unul din lucrurile cel mai greu de realizat. Ce vă motivează să continuaţi?
T.V.: Mintea? Iluminismul s-a compromis mizând pe ea. A flatat-o, investind-o cu o demnitate la care nu putea în mod legitim, să aspire. Rezultatul? Foarte curând, celelalte facultăţi şi-au descoperit situaţia de artificială dependenţă şi nemeritată vasalitate. Nemulţumite de rolul ancilar în care abuziv s-au văzut distribuite, sentimentele, voinţa, pasiunile, imaginaţia au refuzat să-i mai acorde minţii asistenţă, preferând dezertarea angajării combatante. Confruntată cu această anarhie a „mijloacelor”, mintea s-a văzut lipsită de orientare şi suport energetic. Incapabilă să ducă lupta mai departe, a trebuit, în cele din urmă, să capituleze. Din această înfrângere îşi extrage acum gloria.
Dacă a învăţat această lecţie, profesorul nu se va adresa niciodată în mod direct minții. El va încerca mai degrabă să cultive sentimente şi resentimente mobilizatoare. Se va strădui să antreneze elevilor imaginația şi mai ales, voința. Abia atunci va putea, în sfârşit, să le exerseze mintea. Abia atunci ea va şti ce şi pentru ce să înveţe.
L.M.: În opinia mea şi a multor altora, sunteţi un model demn de urmat. Ne puteţi dezvălui care sunt principiile după care vă ghidaţi viaţa?
T.V.: Privesc cu idiosincrazie inşii „dintr-o bucată”, fără gustul deliberării şi al îndoielii, siguri de judecată şi de fapta lor, previzibili, categorici. Astfel de oameni au „principii”. Îşi închipuie că gândirea lor nu e rezultatul simplităţii mentale, ci al tăriei de caracter. A avea principii înseamnă, după ei, a nu te abate pentru nimic în lume de la traseul prestabilit al câtorva reguli, a avansa mecanic, cu ochii închişi, înăuntrul unui scenariu inexorabil, fără nuanţe şi fără surprize.
Dar înţelese cum trebuie, principiile sunt nişte simple începuturi. E bine să le ai ca lansaj orientativ, însă trebuie să le slujeşti cu discernământ. Principiile reprezintă doar ordinea inaugurală a lucrurilor. Ele nu sunt câtuşi de puţin suficiente pentru a întemeia o morală.
Principii au toţi oamenii; proştii, în primul rând. Ele fac parte din pedagogia rudimentară a tuturor mediocrităţilor. Omul cu principii n-are nevoie să mai gândească; trebuie numai să aplice orbeşte setul de reguli adoptat. Principiile sunt „ideile” semidocţilor, singura lor înălţime accesibilă. Insul cu principii ştie. Nu întârzie în interogativitate, ci în inflaţia răspunsurilor. Nu are întrebări, ceea ce nu înseamnă că are răspunsuri.
În ceea că mă priveşte, încerc aplicarea contextualizată a unor principii marcate de o benignă impersonalitate. De multe ori mă poticnesc în faţa concretului trăit, orbecăi şi ezit între alternative.
L.M.: Nu puţini sunt elevii care vă consideră un profesor şi un om extraordinar, ceea ce duce la o relaţie deschisă elev-profesor. Care ar fi celelalte aspecte care menţin această relaţie cu elevii?
T.V.: Mă străduiesc mereu să aduc dovezi ale „normalităţii” mele.
L.M.: Mulţi elevi, ba chiar şi unii domni profesori vă caracterizează ca fiind „singurul profesor ce pune patru cu zâmbetul pe buze”. Ce părere aveţi despre acest lucru?
T.V.: „Zâmbetul” este reparatoriu.
L.M.: Mai mult ca sigur, în meseria dumneavoastră de profesor aveţi de-a face zi de zi cu indiferenţa şi comportamentul neadecvat al unora dintre tineri. Care credeţi că sunt motivele pentru care majoritatea elevilor se poartă astfel?
T.V.: Relaţia unui profesor cu elevii săi se poate desfăşura în contratimp. Cu alte cuvinte, între ei poate să existe o contemporaneitate cronologică, dar nu şi una spirituală. Profesorul poate aparţine unei „serii istorice”; elevii, alteia. Una dintre ele poate fi, în raport cu cealaltă, dominantă – şi nu neapărat aceea în care se situează profesorul. Fiecare serie istorică are aspectul unei monade. Alcătuieşte o lume închisă, guvernată de legi şi valori proprii.
L.M.: În ciuda faptului că nu locuiţi în Târgu Frumos, predaţi aici de ani buni, drept urmare aş dori să vă întreb care este părerea dumneavoastră despre orăşelul nostru? Şi ce credeţi că am putea face noi, pentru a contribui la îmbunătăţirea acestuia?
T.V.: Eu m-am îndrăgostit puţin de Târgu Frumos; de unii dintre locuitorii lui, mai ales. Vouă, dacă vreţi să-l vedeţi înflorind, trebuie doar să vă pese de el.
L.M.: Care credeţi că sunt modalităţile de dezvoltare a potenţialului turistic din Târgu Frumos? Pe ce anume ar trebui pus accent?
T.V.: Oraşul poate deveni cunoscut prin locuitorii săi. Nu-i putem dărui peisaje spectaculoase, dar îl putem îmbogăţi cu câteva case memoriale. Eu unul, m-aş grăbi să o vizitez pe aceea care s-ar chema „Loredana Muşat”.
L.M.: Eu, şi mai mult ca sigur şi ceilalţi colegi ai mei ne amintim de încercarea de a descoperi numele autorului unui fragment citit la ora de psihologie, care eraţi de fapt dumneavoastră. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte?
T.V.: Cartea este „pe drum”. Dacă vreţi, ne întâlnim curând la şedinţa de autografe!
L.M.: Un grup de tineri lucrează de ceva timp la portalul www.tirgufrumos.ro, ce doreşte să promoveze oraşul Târgu Frumos, dar care are în acelaşi timp un rol benefic asupra micilor jurnalişti din spatele siteului pentru că îşi pot dezvolta abilităţile de a scrie. Care este părerea dumneavoastră privind această iniţiativă?
T.V.: Faceţi-vă mâna! Spor la treabă!
L.M.: Şi acum, ca să încheiem interviul în cel mai plăcut mod cu putinţă, doriţi să ne spuneţi o poveste?
T.V.: Un client se plânge croitorului său: „Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, iar dumitale ţi-au trebuit şase luni ca să-mi faci o pereche de pantaloni!” Croitorul, supărat, îi răspunde: „Da, domnule, dar uitaţi-vă cum arată lumea, şi uitaţi-vă la pantalonii făcuţi de mine!”
...realizat de Loredana Muşat

Festivalul "Din Vatra Satului" - ediţia a IV-a

„Din Vatra Satului” reunește obiceiuri şi tradiţii de iarnă într-un festival dedicat promovării folclorului din judeţul Iaşi. Evenimentul ...

 

2008-2017 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu