Facilitatorul comunitar

Acest tip de agent comunitar este o inovație a Fundației Civitas care a derulat în perioada noiembrie anul 2002-octombrie anul 2003, programul-pilot „Facilitator comunitar” în parteneriat cu Consiliile Judeţene Cluj şi Bistriţa-Năsăud. Scopul proiectului a fost acela de a promova şi facilita dezvoltarea locală prin întărirea capacităţii instituţionale şi profesionale a administraţiei publice locale, în vederea creşterii nivelului de trai din zonele rurale.
 

Ideea de bază a acestei inițiative a fost aceea că resursa umană bine pregătită, stă la baza proceselor de dezvoltare comunitară deoarece este în măsură să mobilizeze și să valorifice celelalte tipuri de resurse.

Facilitatorii comunitari au fost definiți ca „persoane cu pregătire specială, care se găsesc sau se deplasează în comunităţi şi îndeplinesc la faţa locului o serie de funcţii, al căror scop general este de a pregăti comunitatea pentru o acţiune viitoare (Consorţiul pentru Dezvoltare Rurală, p. 8).”

În prima fază au fost selectați și formați 10 facilitatori, care apoi au fost repartizați în cadrul unor primării pe bază de protocol de colaborare cu fundația, care pe parcursul derulării proiectului i-a și retribuit.

Rezultatele au fost mai mult decât încurajatoare (idem):
„- pagină WEB pentru fiecare comună parteneră;
- peste 100 de proiecte depuse spre finanţare în diverse domenii (administraţie publică, mediu, servicii sociale, dezvoltarea comunităţilor multietnice etc.).
- strategii de dezvoltare elaborate pentru toate cele zece comune partenere;
- fonduri extra-bugetare atrase în comunităţi prin programe de finanţare, în valoare de aproape 600 000 lei;
- asociaţii locale constituite sau în curs de constituire în toate comunele implicate.”

Facilitatorul comunitar nu este angajat permanent în aparatul tehnic al administraţiei publice locale. El acţionează prin intermediul altor structuri şi în special cele care reprezintă societatea civilă. Contactul nemijlocit cu comunitatea, marja de manevră sporită pe care o are facilitatorul, determină procese de dezvoltare cu caracteristici mult mai apropiate de ceea ce se înțelege prin dezvoltare comunitară: stimularea inițiativelor populației, crearea unor capacități individuale și de grup, structuri care să reprezinte populația în raport cu autoritățile locale, complementaritate cu administrația locală în procesul dezvoltării.

Principalele atribuţii ce revin facilitatorului comunitar sunt:

„– susţinerea şi stimularea cadrelor de acţiune favorabile demarării iniţiativelor de dezvoltare din comunitate, implicarea liderilor formali şi informali în conştientizarea şi identificarea potenţialurilor existente la nivelul comunităţii;
– identificarea şi mobilizarea resurselor din comunitate dar şi din afara comunităţii;
– identificarea liderilor din comunitate, formarea unor grupuri de iniţiativă;
– coordonarea activităţilor specifice proceselor de facilitare comunitară; și
– atribuţii privind componenta formare, informare, mediere între diverse grupuri de interes din comunitate (Balogh, Hossu, Radu, p. 19).”

Facilitatorul deține o poziție strategică având în vedere faptul că el are menirea de a sprijini comunităţile, grupurile sau indivizii, în vederea identificării şi rezolvării problemelor
cu care se confruntă, fiind o persoană resursă pentru comunitate.

Acțiunile concrete întreprinse de facilitatori în acest proiect și care au condus la rezultatele prezentate mai sus au fost:

„- elaborarea unui studiu strategic de dezvoltare locală pentru fiecare comună parteneră
- asigurarea managementului implementării strategiei
- elaborarea de programe spre finanţare, împreună cu grupul de iniţiativă din comunitate sau alţi agenţi de dezvoltare;
- asistarea Consiliului Local în pregătirea deciziilor privind iniţierea unor programe şi proiecte de dezvoltare;
- acordarea de asistenţă pentru: întreprinzătorii locali, agricultori, ONG-uri etc.; și
- promovarea imaginii comunelor prin realizarea paginilor WEB ale acestora (idem).”

Implementarea acestui model a condus și la realizări de ordin calitativ, cum ar fi deschiderea autorităţilor locale spre iniţiativă şi parteneriat, creşterea participării publice (capital social) și a transparenţei actului administrativ.