Proiecte

Resurse

Oportunităţi

Centrul de Voluntariat

Testimonial: Spre Est

miercuri, 4 septembrie 2013

Prima mea vizită înafara graniţelor României a fost în Turcia, undeva pe coasta opusă a litoralului nostru etalon, al Mării Negre, într-un orăşel numit Bulankak.

Toată povestea primei mele călătorii a început într-o zi de vineri, cu cinci zile înaintea avionului, când, am văzut că este un loc liber în proiect. S-a întâmplat atât de rapid, încât abia când am ajuns înapoi acasă, în Vaslui, şi am simţit diferenţele, am realizat că eu am fost într-un alt loc înafară de cel al meleagurilor noastre mioritice. O altă consecinţă a spontaneităţii a fost aceea că nu am avut timp să îmi construiesc un set de aşteptări, deci nu aş fi avut nicio dezamăgire dacă nu m-ar fi încântat locul, persoanele, şi aşa mai departe. Şi totuşi, am plecat din Turcia cu un gust mai dulce decât mierea trecută prin zahăr, oboseala neavând loc printre gândurile mele. Probabil dacă aş fi avut aşteptări ar fi fost întrecute la pas de realitate.

Am plecat din România cu un vid în ceea ce priveşte pachetul meu de informaţii despre cultura turcilor, felul oamenilor de a fi. Desigur, ştiam unde se află, că are două capitale şi că tot ce avem în comun sunt sarmalele, bazarurile şi Marea Neagră... şi cam atât. Am ajuns în Istanbul după aproximativ jumătate de zi, punând la socoteală şi drumul Iaşi-Bucureşti. Desigur, a fost şi prima mea călătorie cu avionul. Din Istanbul am zburat spre Trabzon, dar nu înainte să ne întâlnim cu grupul din Spania. În Trabzon, era deja întuneric, dar asta nu m-a oprit să iau contact pentru prima dată cu infrastructura, oamenii. După 24 de ore de călătorit am ajuns în Bulankak la Hotel, de unde aveam vedere perfectă din pat spre mare. Acolo i-am întâlnit pe ceilalţi participanţi care s-au dovedit a fi foarte prietenoşi în ciuda diferenţelor lingvistice, culturale. Colegul meu de cameră este din Spania, Ray pe numele lui. Cu toate că nu eram din acelaşi loc şi limba engleză era singurul nostru mod de a comunica, asta nu ne-a împiedicat să devenim prieteni foarte buni.

Săptămâna plină de activităţi şi întâmplări a trecut pe nesimţite. Timpul petrecut la activităţi, iar apoi la “nopţile interculturale” a făcut ca o săptămână întreagă să fie simţită ca două zile maxim.

Şi totuşi “realitatea te loveşte când ţi-e lumea mai dragă” e un fel de lege morală a vieţii. Contactul cu pământ românesc, traficul şi conduita morală a românilor m-a făcut să realizez diferenţele şi să realizez că eu chiar am fost plecat în Turcia şi nu a fost doar un vis frumos.

Scris de Alin Ionuţ Gîlcă

Share

 

2008-2017 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu