Proiecte

Resurse

Oportunităţi

Vorbe cu Tîrg

Youth FotoVideoTek la Liceul Tehnologic Trinitas

marți, 31 decembrie 2013

Proiectul Youth FotoVideoTek a fost un training internaţional ce şi-a propus:

- Să dezvolte abilităţile de lucru în echipă, prin metode, acţiuni şi instrumente nonformale în rândul a 18 tineri din 6 ţări;
- Să elimine prejudecăţile referitoare la religie, etnie sau mediul social între participanţi;
- Să dezvolte spiritul de echipă, abilităţile antreprenoriale, creativitatea şi cultura generală despre Europa în rândul a 18 tineri din diferite ţări ale Europei prin valorificarea pasiunii pentru fotografie şi film;
- Să promoveze diversitatea culturală prin activităţi interculturale;
- Să îmbunătăţească abilităţile de comunicare într-o limbă străină în rândul a cel puţin 18 tineri din ţări diferite.

Proiectul a implicat 6 organizații de tineret din Polonia, Estonia, Armenia, Georgia, Moldova și România, iar la nivel local a avut ca partener: Liceul Tehnologic Special Trinitas din Tîrgu Frumos. 

În cadrul şcolii speciale Trinitas, participanţii au organizat un eveniment, mai exact un workshop de fotografie şi pictură. Evenimentul a dorit să sensibilizeze participanţii cu privire la tinerii cu dizabilităţi şi să le dezvolte abilităţile de a organiza evenimente dedicate tinerilor vulnerabili. La activitate au participat 18 participanţi, traineri, falicitatori, voluntari ASIRYS, precum şi 15 elevi ai liceului. 

Dar cum o fotografie spune poate mai mult decât 1000 de cuvinte, vă împărtășim câteva fotografii realizate de participanți, albumul complet fiind disponibil AICI
















Dezvoltare comunitară - un an de studiu în ASIRYS

duminică, 29 decembrie 2013

Şcoala Nonformală de Dezvoltare Comunitară... da, acesta este numele unei noi iniţiative ASIRYS!

Ştiaţi că SUPER TINERI (ASIRYS) are ca scop dezvoltarea comunitară? E un domeniu de activitate complex, care necesită pagini întregi pentru a putea fi descifrat. Din acest motiv am decis să fie un subiect frecvent abordat la noi pe blog, mai ales că avem în implementare proiectul de democraţie participativă "Young European TroubleShooters", proiect finanţat de Tineret în Acţiune, cu sprijinul Comisiei Europene. 

Planul e ca în fiecare zi, timp de un an, să publicăm câte un articol dedicat dezvoltării comunitare, dar şi domeniilor de studiu înrudite precum: Politici publice, Planificare și dezvoltare urbană, Dezvoltare rurală, Dezvoltare regională, Amenajarea teritoriului, Sociologie, Psihologia comunităților, Managemetul ONG-urilor, Managementul public, Economia politică și Geografia umană. Cunoaşterea acestor domenii poate să reducă distanța dintre administrație și cetățean, iar acest lucru ne va ajuta să creăm activităţile potrivite astfel încât să îndeplinim obiectivele proiectului nostru... şi nu numai.

Vom folosi diferite resurse, găsite pe internet sau în biblioteci, în limba română sau în limba engleză (dacă aveţi ceva recomandări, rămânem recunoscători). Pentru început vom face sinteze, după care vom trece la acţiune, adică vom încerca să aplicăm teoria în practică, având ca grup ţintă Tîrgu Frumos şi celelalte comunităţi limitrofe în care suntem activi. Credem noi că, în acest fel, ne vom specializa în domeniul dezvoltării comunitare şi vom contribui la progresul societăţii în care trăim, pe toate planurile... exact cum e specificat în misiunea organizaţiei noastre.

Şi cum va fi un an de studiu, vă propunem să vă implicaţi. Procedura e simplă, la fiecare articol pe care îl publicăm pe tema dezvoltării comunitare vă invităm să ne lăsaţi comentarii. Comentariile trebuie să fie la subiect... în rest puteţi fi cât se poate de creativi. Vom avea propuneri de activităţi şi veţi putea contribui oricând, oricum şi de oriunde. Vom începe să postăm articolele începând cu data de 1 ianuarie 2014, în fiecare zi, la ora 12.00 a.m.

La finalul anului, cei care se ţin de treabă, vor primi o diplomă de absolvire a Şcolii Nonformale de Dezvoltare Comunitară, semnată de organizaţia noastră şi partenerii noştri. Dacă sunteţi interesaţi, doar lăsaţi-ne un comentariu aici, după care înscrieţi-vă în baza noastră de date prin completarea acestui chestionar.

La mulţi ani şi un 2014 mai bun, mai bogat şi mai frumos decât toţi care au fost!

Târgu Frumos în fotografii

Călătorul grăbit, care trece prin Târgu Frumos, un orăşel de provincie, banal ca multe altele, nu poate bănui că în urmă cu mai bine de un secol, acest târg nu era cu nimic mai prejos ca importanţă economică şi strategică decât Târgul Ieşilor, Sucevei, sau Vasluiului, iar populaţia sa, un adevărat mozaic etnic, era constituită din români, evrei, ruşi – lipoveni, greci, ţigani.

Teritoriul oraşului Târgu Frumos a fost locuit încă din Neolitic, după cum atestă descoperirirle arheologice, dar prima atestare documentară datează încă din Evul Mediu.

Locul unde a apărut şi evoluat vatra oraşului nu a fost întâmplător ales ci în cuprinsul unei „porţi naturale” cu largă deschidere spre câmpie, unde circulaţia era pretutindeni activă şi unde se polariza o bogată viaţă economică.

Tîrgu Frumos apare în documentele vremii relativ târziu, cu toate că în hrisovul reîmpopulare din 1763 se precizează că „acest târg este (unul) din cele mai vechi oraşe” ale Ţării Moldovei (N. Iorga). Prima sa menţiune documentară o reprezintă actul din 5 octombrie 1448 prin care Petru Voievod (numit şi Petru al II-lea) domnul Ţării Moldovei dăruieşte Mănăstirii din Poiana, întru pomenirea părinţilor săi, câte şase vase de vin anual de la Hârlău sau Cotnari; pe lângă acestea, domnul dăruieşte mănăstirii „toată ceara de Târgu Frumos, s-o ia căugării, în fiecare an, de la toţi cîţi vor avea cîrciumi …”.

Astăzi Târgu Frumos are multe de spus, dar pentru început o să vi-l prezentăm în cele mai apreciate fotografii disponibile pe pagina de facebook a oraşului Tîrgu Frumos: www.facebook.com/TirguFrumos.

















Stema oraşului Târgu Frumos

Câţi dintre noi ştiu să interpreteze simbolurile de pe stema comunităţii în care trăiesc? Probabil puţini, din acest motiv găsim important să vă dăm câteva informaţii despre semnificaţiile elementelor însumate ale stemei oraşului Târgu Frumos, judeţul Iaşi.


Stema oraşului Târgu Frumos se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp roşu se află o acvilă, ieşind, cu zborul coborât, de argint, având pliscul de aur. În vârful scutului, în măntăluţă, în câmp negru, se află un lup rampant, ieşind, de argint, limbat cu roşu. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. 

Semnificaţiile elementelor însumate: 



Acvila este pasărea care se află pe sigiliul localităţii încă din secolul al XVII-lea. 
Câmpul roşu face referire la denumirea oraşului, aşa cum apare în vechile documente slavone (Crasna), care se traduce atât prin frumos, cât şi prin roşu. 
Lupul reprezintă stema vechiului ţinut al Cârligăturii, desfiinţat în anul 1834, care a avut reşedinţa administrativă la Târgu Frumos vreme de 4 secole. 
Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Sursa: http://www.cdep.ro

Târgu Frumos – mai vechi decât descălecatul Moldovei

Oraşul Târgu Frumos este unul dintre cele mai vechi oraşe din nordul Moldovei. Cunoscutul editor de documente M. Costăchescu ajunge la concluzia, pe baza documentelor dinaintea lui Ştefan cel Mare, că Târgu Frumos este un târg mai vechi decât descălecatul Moldovei (1359), iar istoricul Nicolae Iorga apreciază că este unul dintre cele mai vechi târguri orăşeneşti ale noastre.

Vestigii arheologice descoperite în centrul oraşului, în punctul numit Siliştea Târgului, stau dovadă pentru existenţa unei aşezări urbane încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, din vremea lui Petru I Muşat (1375-1391) şi Alexandru cel Bun (1400-1431).

Prima ştire documentară datează din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, dăruia mănăstirii Sf. Nicolae din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. Un document similar s-a păstrat din 1466, înregistrând aceeaşi danie pentru aceeaşi mănăstire, întărită de domnul Ştefan cel Mare (1457-1504) pentru că în această mănăstire fusese înmormântata Maria-Oltea, mama voievodului.

Ulterior, Târgu Frumos este pomenit frecvent în documente, păstrându-se menţiuni succesive din 1449, 1450, 1453, 1454, 1466. Din documente întocmite în cancelarie sau însemnări ale călătorilor străini transpare faptul că localitatea avea tradiţie, era bine închegată, utiliza sigiliu propriu şi beneficia de o bună organizare. Până în 1834, a fost capitala Ţinutului Cârligatura. Un avantaj l-a constituit plasarea târgului la punctul de întâlnire a cinci ţinuturi, în drumul poştelor domneşti şi pe traseul mai multor drumuri comerciale.

Pe parcursul Evului Mediu, în localitate a funcţionat o curte domnească de popas şi un palat domnesc, despre care se consideră că a fost construit de domnul Vasile Lupu (1634-1653). Dimitrie Cantemir amintea, în Descrierea Moldovei, că la Târgu Frumos exista o casă domnească de piatră îngrijită de un pârcala. Domnul Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546) a ctitorit în 1541 Biserica Domnească cu hramul Sf. Paraschiva.

Totuşi, începând cu secolul XVI, oraşul a avut mult de suferit din cauza incursiunilor de pradă ale polonezilor şi tătarilor (între care se remarcă incursiunea hanului tatar Bet-Gherei din 1512, în timpul căreia oraşul a fost prădat şi ars). În plus, artera principală de comunicaţii se mută pe Valea Siretului.

În perioada fanariotă, domnul Matei Ghica (1753-1756) a oferit ca danie moşia Târgului Frumos Schitului lui Tărâţă, care a început să perceapă bezmăn (taxă) de la târgoveţi în scopul refacerii Bisericii Sf. Paraschiva, ajunsă într-o stare gravă de degradare. Bezmănul a afectat şi mai mult starea economică a târgului, obişnuit până atunci să beneficieze de toate veniturile sale.

În compensaţie, domnul Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769) emite un act, în 3 iulie 1763, prin care interzice călugărilor de a percepe bezmănul şi, pentru a spori populaţia târgului, cheamă de pretutindeni orăşeni noi (“tuturor celor ce vor vrea din părţi străine să vie să se aşeze în Târgul Frumos, care vor fi oameni străini…”), care să fie scutiţi de taxe şase luni, urmând apoi să plătească o dajdie scăzută . Acesta este primul hrisov de repopulare cunoscut şi este adresat în primul rând evreilor, care aduceau cu ei negoţul, meşteşuguri şi puteau contribui la înflorirea târgului.

Nu toţi domnii ce au urmat au respectat scutirea de bezmăn, târgoveţii depunând timp de mai multe decenii jalbe la domnie pentru respectarea drepturilor lor. Ca răspuns la o astfel de jalbă, domnul Scarlat Callimachi (1812-1819) emite un document pe 5 septembrie 1815, care este, putem spune, actul de naştere a versiunii moderne a Târgului Frumos. Actul stinge mare parte din litigiile existente, pune ordine în regimul proprietăţilor şi al impozitelor, stabileşte un model de conducere şi administrare a oraşului, reglementează viaţa economică (în special, iarmaroacele), impune târgoveţilor sarcini de autoadministrare etc.

Actul lui Scarlat Callimachi reînnoieşte şi invitaţia către străinii care ar dori să se aşeze în oraş, deci şi către evrei, dar într-o formă mai restrictivă: aceştia urmează să fie aşezaţi într-o mahala a târgului şi să contribuie în special la treburile obşteşti, la întreţinerea podurilor, la stingerea incendiilor etc.


Secolul al XIX-lea este prielnic pentru Târgu Frumos, care cunoaşte o dezvoltare lină, dar constantă. Conducerea târgului era compusă din patru epitropi, care erau răspunzători cu averea pentru dregătoria lor. Oraşul avea un serviciu de incendiu, un serviciu pentru îngrijirea străzilor, a podurilor şi a locurilor pe care se făceau iarmaroacele. Târgu Frumos era faimos în special pentru târgurile sale cu vite, la care veneau şi negustori străini.

Un semn al dezvoltării oraşului este apariţia învăţământului. înfiinţarea unei şcoli la Târgu Frumos a fost proiectată în 1832, dar a fost realizată abia în 1841. Şcoala de băieţi avea la înfiinţare 29 de elevi şi un învaţător. La sfârşitul secolului XIX, şcoala se va muta pe locaţia unde astăzi se afla Liceul Ion Neculce.

Din 1857 a funcţionat şi o şcoală primară de fete. Pâna la primul război mondial au absolvit şcoala primară 891 de băieţi şi 636 de fete. Cel mai cunoscut dintre absolvenţi este reputatul chimist Petru Poni (1841-1925). Dintre personalităţile care au trăit sau au trecut prin Târgu Frumos putem aminti pe cronicarul Ion Neculce (1672-1745), criticul Garabet Ibrăileanu (1871-1936), scriitorul Ion Creangă (hirotonisit diacon la Biserica Sf. Paraschiva în 1859) etc.

Youth FotoVideoTek în Pașcani

duminică, 22 decembrie 2013

În perioada 16-25 iunie 2013 a avut loc un training de fotografie care a reunit în Târgu Frumos 18 tineri fotografi din 6 țări diferite cu scopul de a învăța mai multe despre arta fotografică, de a socializa cu persoane care proveneau din medii diferite și de a arăta cu ajutorul imaginilor lumea în care noi trăim, cu părți bune sau mai puțin bune. 


Ce mă bucură pe mine cel mai mult este faptul că și orașul Pașcani s-a bucurat de prezența acestor tineri talentați și de interesul lor vădit de a duce la îndeplinire scopul proiectului: realizarea unei expoziții de fotografie cu imagini ce prezentau lucrurile frumoase, dar și  probleme ale oamenilor și ale comunității. Țelul lor a fost atins fără dar și poate pentru că au muncit zilnic până la ore târzii în noapte și au arătat că există pasiune, mai mult decât suport tehnic , în tot ceea ce ei au făcut. 


Cum am ajuns eu să vorbesc despre ei fără să le fi fost alături în toate cele 10 zile? Simplu! Fiind prezenți în Pașcani, i-am însoțit împreună cu alți câțiva voluntari prin diverse zone ale orașului pentru a putea suprinde în fotografii cât mai multe ipostaze ale omului și ale mediului existent. De la prima interacțiune cu dânșii, am simțit coeziunea grupului și legătura strânsă care era formată, lucru ce consider că i-a ajutat mult în munca lor de zi cu zi. În restul timpului petrecut împreună, am putut observa un amalgam de lucruri bune ce le-au adus rezultate extraordinare în ceea ce privește fotografiile lor: meticulozitate, interes, atenție și multă pasiune. 


Înconjurați fiind de atâtea aparate de fotografiat și oameni cu dragoste pentru artă,  îndrăznesc să fac o comparație în care noi eram  niște mici copilași cu frică de a atinge dar cu ochii mari și sclipitori în care se putea citi dorința de a cunoaște, iar ei erau mentorii noștrii dispuși să ne împărtășească tainele lumii surprinse în fotografie.  Dat fiind faptul că a trecut atât timp de când proiectul s-a încheiat, în mod normal amintirile se șterg și rămân undeva în adâncul memoriei. 

În cazul meu însă nu este chiar așa! Le văd și acum pe facebook activitatea, discuțiile care încă mai au loc între participanți și dorința lor să se reîntoarcă în România pentru a realiza noi proiecte. Acest lucru nu demonstrează decât că țara noastră, organizația Asirys și oamenii de aici, le-au oferit oportunități și perspective noi. Le- au oferit posibilitatea de a se exprima într-un mod diferit și de a evolua personal cât un om într-un  an. 


Personal le mulțumesc pentru munca lor și pentru modul non-verbal în care au ales să arăte lumii lucrurile simple pe care le trecem cu vederea zi de zi pentru că  sintagma ”o poză face cât o mie de cuvinte”,  a fost demonstrată de dânșii și rămâne un adevăr universal valabil.

Scris de Alexandra Muscalu

Tîrgu Frumos - cele mai importante obiective turistice

Ca obiective turistice în oraşul Tîrgu Frumos şi în împrejurimi există „Biserica Sfântă Paraschiva", Mormântul cronicarului Ion Neculce şi al tatălui lui Ion Creangă, Ştefan Petri Ciubotarul (satul Ion Neculce), vestigiile arheologice de la Muzeul Arheologic Cucuteni, şantierul arheologic de la Pătule, vestigiile daco-getice de la Cotnari – Cătălina, Palatul lui Alexandru Ioan Cuza (Ruginoasa).

Obiective turistice:

Biserica Sf. Paraschiva
Cunoscută şi sub numele de ”Biserica Domnească”, a fost rezidită în anul 1541, sub domnia lui Petru Rareş, fiind, în momentul de faţă, cel mai vechi şi mai important monument istoric al localităţii.

În decursul timpului, biserica a fost restaurată de mai multe ori (1863, 1869, 1880, 1906, 1970).


Prin cercetările arheologice de salvare, întreprinse în anul 1996 (Stela Cheptea), cu ocazia restaurării bisericii, au fost descoperite elemente arhitectonice de temelie care vorbesc de existenţa unei construcţii anterioare celei de astăzi. În partea de sud a bisericii au fost descoperite morminte datate cu monedă de la Matei Corvin, în a doua jumătate a secolului al XV– lea. În aceste condiţii, actuala biserică a fost construită, foarte probabil pe locul unei construcţii de cult mai vechi, distrusă de invaziile tătăreşti şi turceşti, care avea în jurul ei vechiul cimitir al târgului.


Din punct de vedere arhitectonic, biserica actuală, care nici ea nu păstrează forma originală, are formă de hală (lungimea 29 m, lăţimea 9 m şi înălţimea 20 m), cu altarul într-o absidă, semicirculară. Este construită din cărămidă pe temelie de piatră de carieră. Turla este construită peste pridvorul adăugat în secolul al XVIII–lea.


În această biserică, a primit hirotonia în diaconie, Ion Creangă (26 decembrie 1859).


Cimitirul Evreiesc din Târgu Frumos.


Cimitirul Evreiesc se afla iniţial în partea sudică a oraşului (locaţie aflată acum între cursul Bahluietului şi strada 22 Decembrie), dar după construirea căii ferate Iasi-Pascani (pusă în circulaţie la 1 iunie 1870), o parte din teren a fost expropriata, iar cimitirul a fost mutat în partea de vest, unde se afla şi în prezent.


Un film care prezintă cimitirul se poate vedea mai jos:


Cimitirul, aflat în proprietatea Comunităţii Evreieşti din Iaşi, se întinde pe o suprafaţă de 500 m x 800 m. În acest perimetru, se află până la 5000 de pietre de mormânt, unele mutate din cimitirul din vale. Cel mai vechi monument funerar cunoscut datează din 1818, iar ultima înmormântare înregistrată, este din anul 1993, actualmente cimitirul nemaifiind funcţional.


Monumentele funerare sunt construite din diferite materiale precum marmură, granit, calcar, gresie. Câteva au finisaj atent, elemente grafice, portrete şi/sau garduri de metal în jur. Inscripţiile sunt în limbile ebraică, idiş şi romană.


În Cimitirul Evreiesc din Târgu Frumos sunt îngropate circa 20 de personalităţi locale, dintre care amintim de rabinii Tvi ben Iehuda (a murit în 1847) şi Salom Taubes (a murit în 1888).


Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza


"Aproape de Targul-Frumos sunt încântătoarele domenii ale Ruginoasei. Călătorul, primind aici ospitalitatea, uită necazele... El pare că se trezeşte transportat, ca printr-un farmec, într-un castel descris de Walter Scott...", scria, la 1837, C. Negruzzi referindu-se la una din cele mai frumoase clădiri din Moldova timpurilor sale.


Palatul, care astăzi adăposteşte Muzeul memorial "Al. I. Cuza", a fost construit în primul deceniu al sec. al-XIX-lea, de vistiemicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reşedinţe pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi. Stilul iniţial a fost cel neoclasic, păstrat de capela reşedinţei, stil care se impusese cu predilecţie în arhitectura civilă din Moldova acelor timpuri. În anul 1847, logofătul Costache Sturdza "preface casa de la Ruginoasa după arhitectura stilului gotic", angajând pentru aceasta pe arhitectul Johan Brandel.


Lucrările au fost finalizate în 1855. Clădirea, care păstrează şi astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de romantismul german, este de formă pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru faţade având aceleaşi elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră. Asemănarea frapantă cu palatul de la Miclăuşeni, jud. Iaşi, nu este întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza.


Distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, palatul şi-a recăpătat strălucirea arhitecturală şi farmecul specific după anul 1978, când a fost restaurat. În anul 1982, aici s-a deschis muzeul memorial "Al. I. Cuza".



Tematica să cuprinde două mari circuite expoziţionale. La parter este amenajată o parte documentară care reda momente din viaţa şi activitatea domnitorului Al. I. Cuza, iar în sălile de la etaj se reconstituie, pe baza informaţiilor documentare existente şi cu ajutorul pieselor originale ce se mai păstrează încă, atmosfera zilelor de bucurie, de tihna sau de zbucium, pe care familia Cuza le-a petrecut la palatul de la Ruginoasa.

Aici au fost amenajate biblioteca familiei, pe rafturile căreia se găseau cărţi aduse de la Paris, prin grija domnitorului şi a lui Baligot de Beyne, precum şi cabinetul de lucru al Alteţei Sale Prinţul, care mai păstrează câteva din piesele de mobilier din lemn de stejar, pe care Elena Cuza le-a comandat renumitei firme pariziene Mazaroz.


În biserica din curtea palatului, se află mormintele celor doi fii ai domnului Alexandru Ioan Cuza şi ai Mariei Obrenovici.


Staţiunea Arheologică Târgu Frumos - Baza Pătule


În anul 1990, staţiunea Târgu Frumos - Baza Pătule devenea baza de practică arheologică pentru studenţii Facultăţilor de Istorie de la Universităţile din Iaşi şi Suceava. Timp de şaisprezece ani (1990-2005), sub îndrumarea colectivului alcătuit din prof. Univ. Dr. Nicolae Ursulescu, conf. Univ. Dr. Dumitru Boghian, asist univ. Dr. Vasile Cotiuga, aproximativ 1000 de studenţi, din diferite colţuri din ţară (azi profesori de istorie şi practicanţi ai altor ocupaţii), de cele mai multe ori pe cont propriu (fapt pentru care le adresăm mulţumirile noastre), au contribuit la dezvelirea unei părţi (2100 m2) din cea mai mare staţiune precucuteniană târzie (Precucuteni III), cunoscută până acum în România (cca. 10 ha), în care se observă trecerea la faza Cucuteni A a culturii Cucuteni, datată C 14 la 3830 ± 100 bc (5830 ± 100 BP, Lv-2152).





Aşezarea se află amplasată în partea de NNE a vetrei oraşului, pe un martor de eroziune, delimitat din cuesta din dreapta pârâului Adâncata, afluent de stânga al Bahluietului, la 200 m NNE de fosta Fabrică de confecţii “Donatric SA”, în perimetrul Bazei Pătule a fostului RomCereal Iaşi, azi proprietatea S.C Teoval SRL.


În staţiunea de la Târgu Frumos-Baza Pătule au fost descoperite mai multe tipuri de locuinţe (în funcţie de etapa de dezvoltare a comunităţii eneolitice): un bordei, opt locuinţe de suprafaţă fără platformă şi cinci locuinţe de suprafaţă cu platformă, complexe gospodăreşti interioare şi exterioare – vetre, cuptoare, locuri de măcinat, cu râşnite de mână, zone pentru sacrificat animalele, tranşat şi pregătit carnea şi pieile, spaţii pentru prelucrarea uneltelor din silex, piatră, os, corn, lut, aramă, a ceramicii, podoabelor etc.


În toată perioada de funcţionare a aşezării eneolitice (aprox. 200 de ani), comunitatea de aici şi-a fortificat spaţiul locuit, săpând cel puţin un şant de apărare (completat probabil cu gard/palisadă de lemn), acoperit, într-o anumită perioadă, de vestigiile unor locuinţe de suprafaţă, ceea ce a făcut necesară o altă amenajare similară.


De remarcat este şi faptul că în acest sit, în suprafaţa săpată, au fost descoperite multe obiecte de aramă (dălţi, brăţări, mărgele etc.), ceea ce demonstrează că în aşezare existau meşteri care se ocupau, poate, cu prelucrarea metalului, care, împreună cu producătorii uneltelor şi armelor de silex, piatră şi os, confereau un rol important comunităţii eneolitice.


În acelaşi timp, cercetările arheologice au permis recuperarea unei cantităţi uriaşe de materiale osteologice, provenind atât de la animalele domestice cât şi de la fauna sălbatică vânătă, creşterea animalelor (bovine, suine, ovicaprine) constituind o ocupaţie importantă a locuitorilor de acum cca. 6000 de ani, alături de practicarea cultivării plantelor.


De asemenea, tot prin cercetările arheologice sistematice, s-a recuperat o mare cantitate de ceramică fină, semifină şi de factură gospodărească, decorată, cel mai adesea, cu motive spiralice, meandrice şi geometrice, realizate prin incizare, imprimare, canelare şi, nu în ultimul rând, prin pictare. Prezenţa ceramicii pictate, cu alb, roşu, posibil şi cu grafit, înainte sau după arderea vaselor în cuptor, face trecerea către renumita cultură cucuteniană, atât de bine documentată în zonă.


Legat de viaţa spirituală a comunităţii eneolitice de aici, trebuie menţionat altarul casnic pictat, descoperit în locuinţa nr. 11, redând motive romboidale şi circulare, solare, în strânsă legătură cu practicile cultice. De practicile cultice a fost legată şi marea groapă 26, care conţinea nu mai puţin de patru cranii şi 42 de coarne de bovine, coarne de ovicaprine şi cervidee, un craniu de câine împreună cu alte obiecte de lut, cu evident rol cultic. În acelaşi timp, bogata plastică antropomorfă şi zoomorfă de lut probează importanţa unor culte eneolitice.


Nu mai puţin importantă este abundenţa plastică, antropomorfă şi zoomorfă (statuete, cozi şi torţi de recipiente, protome etc.), reprezentând elemente ale bogatei spiritualităţi eneolitice, ipostaze ale Marii Zeiţe Mame şi a altor divinităţi feminine şi masculine, legate de cultele fecundităţii şi fertilităţii naturii, oamenilor, câmpurilor cultivate, turmelor, într-o mare varietate de manifestări.


În concluzie, deşi s-a cercetat cca. 0,02 % din suprafaţa estimată a aşezării eneolitice, rezultatele obţinute sunt extrem de importante, atât pentru înţelegerea devenirii comunităţilor umane eneolitice de la răsărit de Carpaţi, de acum 6000 de ani, cât şi pentru întreaga protoistorie a României.


(http://www.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/indici/cronica.htm; http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2001/rapoarte/rapoarte_maine.htm; http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/rapoarte/default.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/cd/index.htm;
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm;
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/cd/index.htm;
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm).

În prezent se lucrează la monografia acestui sit arheologic de importanţă naţională.


Din păcate, din cauza lipsei resurselor financiare, descoperirile nu au putut fi fructificate decât ştiinţific, în numeroase studii apărute în ţară şi străinătate, o posibilă valorificare muzeologică (amenajarea unui punct muzeal bazat pe conservarea în sit a unor locuinţe şi vestigii eneolitice descoperite) şi turistică este de aşteptat (a se vedea lipsa fondurilor pentru continuarea cercetărilor arheologice şi pentru amenajarea unui muzeu arheologic în sit sau a unui muzeu al oraşului, cât şi regimul de proprietate a terenului).


De altfel, această aşezare reprezintă doar una dintre cele peste şaptezeci de staţiuni arheologice, repertoriate în zona oraşului Târgu Frumos, ale căror vestigii recuperate se află expuse în Muzeul Liceului “Ion Neculce” din Târgu Frumos (http://ionneculce.licee.edu.ro/Muzeu/istoric_muzeu.html), conturând o deosebită densitate şi continuitate de locuire din preistorie şi până în Evul Mediu.


Conf. Univ. Dr. Dumitru Boghian


Muzeul Arheologic Cucuteni


Localitatea Cucuteni (15 km de oraş) este celebră prin splendida ceramică pictată a culturii Cucuteni, din eneolitic (mileniile V- IV i. Chr), prin mormintele princiare getice şi tezaurul cu obiecte de aur, din aceeaşi vreme (sec V – IV i. Chr), descoperite pe teritoriul satului Băiceni.


Identificată şi sondată la sfârşitul secolului al XIX-lea (1884, Theodor Burada, 1885 – 1886, Nicolae Beldiceanu, Dimitrie Butculescu, Grigore Buţureanu), aşezarea eneolitică de pe Dealul Cetăţuia a fost cercetată sistematic în anii 1909 – 1911 (Hubert Schmidt), care a realizat prima monografie a culturii Cucuteni.


La aproximativ trei sferturi de veac de la aceste descoperiri,

pe teritoriul comunei Cucuteni au fost făcute descoperiri şi din alte epoci istorice, cele mai cunoscute fiind cele geto – dacice, amintite mai sus.

Pe ceramică pictată a culturii Cucuteni predomină decorul spiralic, meandric şi geometric, cu numeroase variante şi combinaţii. S-au găsit şi statete antropomorfe feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice, incizate şi pictate. Culorile predominante sunt roşul, albul şi negrul, cu unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca forme, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor, suporturi, vase de cult etc.


Din necropola getică de pe Dealul Gosanu, s-au cercetat mai mulţi tumuli (movile), dintre care cel cu numărul 1, cu construcţie interioară de piatră, cuprindea un mormânt princiar, actualmente organizat ca muzeu arheologic în situ.


Din aceeaşi epocă datează deja cunoscutul tezaur de la Băiceni, compus din mai multe piese de aur (coif, colan, aplici etc.), care făceau parte din portul de paradă a unui rege get din zonă.


Groapă Comună


În Cimitirul Evreiesc se afla o imensă groapă comună (25 m lungime, 2,5 m lăţime şi 2,5 m adâncime), săpată pentru îngroparea cadavrelor descărcate la Târgu Frumos din „primul tren al morţii”.


Groapă comună este marcată de un monument comemorativ, cu o inscripţie în limbile romană şi ebraică: „În memoria celor 540 de evrei îngropaţi aici victime ale barbariei fasciste ucişi în «trenul morţii» în zilele 29-30 iunie şi 1 iulie 1941. Să nu uităm crimele fascismului!”.


Vestigiile Daco – Getice de la Cotnari – Cătălina


Cetatea getică de pe dealul Cătălina de la Cotnari, este un important monument arheologic, care a funcţionat începând cu sfârşitul secolului al V–lea şi pe tot parcursul secolului al IV-lea i. Chr. În urma cercetărilor arheologice, efectuate de un colectiv condus de Adrian C. Florescu, s-a constatat că aceasta cetate avea şanţuri şi valuri de pământ (cu miez de piatră şi lemn) şi palisadă, constituindu-se ca o puternică fortificaţie getică, care făcea parte dintr-un sistem coerent de apărare al unor comunităţi situate la limita dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Sucevei.


O parte a elementelor de fotificatie cercetate, au fost organizate ca muzeu arheologic în situ, amenajare care astăzi este distrusă.


Ca încheiere vă invităm să vizualizaţi un film scurt realizat de o echipă internaţională, despre Tîrgu Frumos. 




Sursa: ecomunitate.ro

Huşi - mister de iarnă

Dacă te gândeşti la Huşi (orăşelul dintre vii) şi nu-l cunoşti, ai impresia că-i mic şi nesemnificativ...

Poţi spune în sinea ta că-i părăsit de lume, fără să ştii că acesta se află într-o depresiune. Nu bănuieşti ce se poate afla aici, cum îşi face de cap natura peste dealuri, podgorii şi păduri.

Iar dacă stai pe gânduri, e posibil să descoperi ceva frumos, neştiut şi de cutreierat! O să vă duc prin fotografie prin locurile mai puţin umblate de huşeni.

Deşi suntem în toiul iernii, încă nu e zăpadă la Huşi... Asta nu
înseamnă că natura nu poate da formă şi viaţă elementelor care altă dată erau verzi. Un strat de promoroacă ce s-a aşternut în noapte peste dealuri împânzind orice creangă de copac şi uscăciune de buruiană reprezintă acum un adevărat spectacol. Aş vrea să fii aici, să simţi pe pielea ta momentul. Să priveşti uimit ca mine, spre aceste peisaje şi să te gândeşti că poate visezi.

Te invit să descoperi în fotografii Huşiul şi să ştii că te aşteptăm oricând în vizită!























de Bogdan Frenţeascu

12-month EVS Program at CITIZENS of EUROPE Office in Berlin

Căutăm un tânăr activ, interesat să desfăşoare un stagiu de voluntariat pentru 12 luni, în capitala Germaniei, în perioada ianuarie 2018 -...

 

2008-2017 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu