Condoleanţe Andrei

O provocăm zilnic, o sfidăm, îi râdem in faţă, o urâm, o rugăm, îi cerem clemenţă, o prelungire, iar în prezenţa ei apreciem esenţa vieţii... O îmbrăţişăm în speranţa că o dată instalată vom dobândi ceea ce nu am reuşit pe pământ să găsim: pacea veşnică şi nemurirea.

Mai grea decât moartea e însăşi viaţa trăită după pierderea fiinţei dragi… şi totuşi e momentul când îţi accepţi menirea şi adopţi cunoaşterea stoică sau te laşi purtat de cea empirică. Te afunzi în epicurism, trăieşti intens în onoarea fiinţei ce i-a fost refuzată trăirea, eşti mai îngăduitor şi mai atent cu cei din jur, ştiind că de indulgenţă a fost privat cât a trăit. Ai mai mult timp să iubeşti, să-ţi doreşti, să apreciezi, să dobândeşti, sperând că vei trăi veşnic şi

trăind ca şi cum ai muri mâine...

Totul în memoria a cea ce a reprezentat pentru tine fiinţa ce de mâine te va mai însoţi doar cu sufletul.

Nu vorbesc gratuit. Îmi aduc aminte de parcă era ieri, clipa fatibică, în care cu lacrimi în ochi şi încă inconştientă, mi-a murit în braţe cea mai dragă fiinţă...
Andrei ştim prin ce treci şi suntem alături de tine, mereu cu un umăr pe care să plângi şi un braţ de care să te sprijini.

În memoria celui ce a fost primul său mentor şi un tată minunat...
Sincere Condoleanţe Familiei Jipa