Proiecte

Resurse

Oportunităţi

Vorbe cu Tîrg

Sugestiv Reprezentate De Băştinaşi

marți, 27 ianuarie 2009



Mulţi atribuie conceptului de "a dărui" un înţeles eronat, nu înseamnă să-i oferi pumni şi picioare unei persoane neajutorate, cum mulţi îşi închipuie. Când o hârtie se agită pe jos, vrea de fapt să fie ridicată, nu să-i aduceţi noi prieteni. Nu ştiu dacă din cauză că sunteţi miopi, nu obervaţi lipsa de „benăre ataşate de capul persoanelor de altă culoare decât a noastră, care să instige la violenţă. Iar persoana care face „joking” nu se aşteaptă să-i fie ţinută evidenţa paşilor. Poate, spre deosebire de alţii, ea nu se laudă că ştie să numere până la trei.

Dezaxările sociale de acest gen au dus la apariţia ONG-urilor, Organizaţii Non Guvernamentale sau instituţii care lucrează independent faţă de guvern, dispuse să ofere sprijin unei anumite categorii sociale sau minorităţilor, să ocrotească anumite cadre naturale, vieţuitoare sau să protejeze anumite resurse energetice sau pur şi simplu să servescă un scop necesar comunităţii.


Vă anunţ că avem şi noi ONG-urile noastre locale, sugestiv reprezentate de băştinaşi.


C.A.L - nu face referire la nici un mamifer patruped, ci sunt iniţialele Cioflingarilor Agresivi în Libertate. Asociaţie înfiinţată sub patronajul delicvenţilor juvenili muritori de foame şi cu nesimţire în pumni, cu neuroni pe cale de dispariţie şi chef permanent de a strica buna dispoziţie a celor din jur. Dacă sunteţi abordaţi de astfel de persoane folosiţi cu încredere pistolul cu şocuri electrice sau spray-ul paralizant.



P & CA - Piţi şi Cocalari Activi au ca doctrină exprimarea cât mai dezinvoltă a fiţelor din dotare şi prezumtivului vedetism, răspândirea bârfelor şi fluturarea bunurilor materiale prin faţa localnicilor plictisiţi de viaţă şi indiferenţi la glumă de proastă calitate. Au ca principiu de viaţă asortarea Hermesului (de altfel imitaţie) cu cizmuliţele marca "Mall" şi eliminarea materiei cenuşii din garderobă, „fată... nu se mai poartă”...


M.I.M - Mimoze Imitând Mironosiţe, poate aţi întâlnit categoria, fuste până în pământ şi minte scurtă, atitudine de Agapia, dar intrigi la greu. E ceea ce s-ar putea rezuma la "mâţa blândă zgârâie rău" sau o nouă variantă a " Cuminţeniei Pământului". Au ca principal scop etalarea unor rezultate excesiv umflate pentru a da bine în faţa adulţilor, cât şi afişarea vădită a unei inteligenţe artificiale. Cei prinşi pot fi pedepsiţi cu eticheta de fals şi uz de fals.



P.S. Numele ONG-urilor precum şi descrierea se aplică persoanelor care se identifică situaţiilor şi nu voieşte a leza sau complimenta indivizi în cauză.


Articolul se doreşte a fi o invitaţie sinceră pentru tinerii care vor mai mult de la ei, vor să schimbe ceva în oraşul „târgoveţilor frumoşi", invitaţie în ceea ce-ar reprezenta Organizaţia ASIRYS, care a luat fiinţă în vara anului trecut şi este iniţiativa unor tineri devotaţi şi cu iniţiativă. Pentru informaţii suplimentare apelaţi cu încredere persoana de contact, Mihaela Diana Podariu (id/mail de contact: mihaeladianap@yahoo.com sau supertineri@yahoo.com).


scris de Shadi S

Let's Talk About Love!

luni, 26 ianuarie 2009


Potrivit unui studiu bărbaţii întorc capul după cel puţin şapte femei pe zi, alocând analizei fiecăreia aproximativ 2 min. Primordial în analiza corporală intervine vizualizarea: sânilor, fundului şi picioarelor. Femeile cu mai puţini cârcei la gât, ocupă locul II, cu cca. doi bărbaţi pe zi şi 90 de secunde acordate ochilor, feselor şi curios, mâinilor. La o anumită specie a sexului frumos selecţia se realizează în funcţie de potenţialul economic al posibilei victime, aici intervine vizualizarea portofelului şi a motorului din dotare, nu intraţi în panică, mă refeream la puterea brand-ului, ştiţi voi BMW, Peugeot, Audi.


Momentul alegerii partenerului sau partenerei, vine ca urmare a nevoii de intimitate, atracţiei fizice şi sentimentului de unicitate pe care sperăm să-l regăsim în noi prin intermediul celeilalte persoane.

Desigur spaţiile deschise şi publice sunt adevărate surse de "agăţat", biserica, biblioteca, şcoala la care învăţăm, cercul de prieteni şi lista poate continua, atracţia îşi poate făuri culcuşul în cele mai bizare locuri şi-n cele mai ciudate situaţii, pe tren, la ocazie, în lift, pe holurile spitalului, în baie, când duci gunoiul, plimbi câinele, împingi maşina, oriunde două persoane pot relaţiona.


Trecând la locuri mai familiare, să luăm exemplul Târgului Frumos. Unde din 13000 de locuitori au mai rămas după exodul italian şi spaniol vreo 7000, iar dacă reducem numărul doar la persoanele încadrate într-o anumită categorie de vârstă, ei bine situaţia îşi schimbă vădit valenţele. E ca la cumpărături, îţi faci listuţa, îţi verifici portofelul şi ieşi în oraş. Supermarketul e mare, oferta variată, căruciorul este înlocuit cu maşina personală, iar coşul cu tupeu (unii pentru siguranţă fac uz de ambele). Începe cercetarea de piaţă... imh... cine-i gagica!? Bun bagaj, tre' să încerc produsul... la ce preţ? Bine, acceptabil... da aia? ... ei e una care se dă deşteaptă şi caută cică o relaţie bazată pe respect şi comunicare... nu... nu... prea scump, mergem dincolo, era mai ieftin.


Să nu credeţi că "marfa" nu-şi face cumpărăturile ei... doar că utilizează alte strategii de marketing, selecţia intervine la standul de oferte, adică între cei interesaţi, "marfa" se aşteaptă întâi cucerită. Nu fiţi tentaţi să luaţi "nu-ul" mărfii drept "da" sau să încercaţi metode persuasive sau punitive când mimica feţei reacţionează în locul gândurilor. Cum se practică pe la noi, "matahală la 1,80, cu 1 în spate, caut pipiţă pretenţioasă, care să-mi refuze avansurile, pe care s-o fac sacul meu de box, ca apoi să mă laud la băieţaşi în faţa blocului".


Teritoriul cel mai fertil alegerilor de acest gen sunt cluburile, ticsite bine de fete drink-uite cu spirtoase şi dispuse compromisurilor pe "My neck, my back" şi de băieţi pasionaţi de cunoaşterea empirică. Este şi locul în care corpurile noastre produc cea mai mare cantitate de endorfină, denumită şi "hormonul fericirii" aceasta se produce prin dans (un soi de exerciţii fizice), prin stres, în timpul râsului, al activităţilor sexuale, prin activităţi pe care o persoană le experimentează pe parcursul unei seri de distracţie.


Prefer să cred că există viaţă dincolo de mercantilism. Că te iubesc nebuneşte şi spontan, copilăresc şi dulce, când te am în braţe sau când mi-e dor de tine, când ne certăm şi imediat după împăcare, când nu-ţi spun cât de mult ţin la tine, dar ţi-o arăt şi tu ştii asta, pentru că te vreau nu pentru ce ai tu în buzunare ci pentru ce am când sunt cu tine, pentru că trecând peste toate simt că suntem făcuţi din aceiaşi materie spirituală, pentru că ştii că nu-ţi pot dedica toată viaţa mea ci doar momentele când suntem împreună şi tu accepţi lucrul ăsta, pentru că trăim ce avem fără a ne gândi la ziua când e posibil să o luăm pe drumuri separate, pentru că nu dai în lături cu complimentele dar ştii să-mi spui ceva minunat atunci când simţi, pentru că mănânci când inventez câte-o gustare şi deşi uneori e oribilă îmi spui că-i bună de fiecare dată, pentru că ştim că nu suntem perfecţi dar în fiecare zi mă faci să mă îndrăgostesc de tine, pentru că te descopăr cu fiecare minut şi mă fascinezi de fiecare dată, pentru că până să te întâlnesc nu credeam în mitul androginului, dar tu mi-ai oferit o altă perspectivă, pentru că mă gândesc cu emoţie la fiecare întâlnire când tu ai încă în glas emoţia revederii, pentru că dansăm ca nebunii până la epuizare şi inimile ne vibrează pe aceleaşi ritmuri, pentru că nu-mi cumperi niciodată trandafiri dar nu ştiu de unde faci rost de lăcrămioare în toiul iernii, pentru că n-o bucată de hârtie va pecetlui uniunea noastră ci sentimentele investite dezinteresat în ceea ce noi credem că e iubire, pentru că într-o zi te voi întâlni...


"Have no fear of perfection, you'll never reach it" (Salvator Dali)

Scris de Shadi S

STOP: "Piţi & Cocalari made în Târgu"!

marți, 20 ianuarie 2009


Impresionantă şi îndrăzneaţă ideea de a creea un ziar dedicat "târgoveţilor frumoşi". Atâta timp cât nu este o altă tentativă de manipulare media cu substrat politic sau vreo înrădăcinare instictivă de estetizare a scopului personal în scop comun. Lăsând susceptibilitatea la o parte, fac loc unui sfat constructiv, acceptat ca atare.


Articole la subiect, unele "trăite", dar care trădează cu uşurinţă lipsa timpului, a inspiraţiei, pe alocuri cu o tentă ternă. Cât despre distracţii, vă cred pe cuvânt. Am avut ocazia să-i cunosc pe unii dintre voi, iar "rock this party" le defineşte "ieşirile".


O seară "fun" & "funky" surâde tuturor, sper să fiţi ceea ce promovaţi. Sincer mi-am obosit destul ochii cu Piţi made în Târgu, cu măşti "make-up" care după "remove-all" rămân tristă amintire a unei alegeri proaste. Cu tupeu în tocurile ce ţi le îndeasă în gambă, uitând de politicosul "scuze", pe deaspra deranjată că nu şi-a putut încheia prestaţia. Cu tineri cizelaţi prin Iaşi, dar dezamăgitor adaptaţi fiţelor de don-juani scăldaţi în alcool şi care se consideră mari întreprinzători cu banii tăticului.



Uneori am impresia că ideea de distracţie s-a pierdut pe drum. Dansul a devenit o caricatură tristă a frustraţilor care se postează în mijlocul clubului pentru a strica buna dispoziţie a celor care au ceva de spus (felicitări celor cu iniţiativă!). Sau "baragladinilor" care bârfesc pe la colţuri, afişând un rânjet crispat şi convulsiv când cineva se distrează.


Considerând-ul un hedonee personal, căci pupi-n-curismul nu l-am practicat nici în facultate şi n-o să încep de acum, este Clubul Amnezy. Muzica bună, pentru toate gusturile, de toate genurile, sunt mai ales pe gustul petrecăreţilor. Aiurea incidentul "grup de golani am bătut o fată". Frate mi s-ar fi înroşit şi chiloţi de ruşine cu aşa faptă în palmares. Mă surpride faptul că Sâtă nu a intervenit, puţină securitate n-ar strica în zona aceea.


Iar infractorilor juvenili cu tupeu de Bug Mafia care se dau şmecheri agresând nişte copile le pot desena o hartă pentru a-i îndruma spre locul lor "Epoca de piatră". Acum ştim unde dispăruseră troglodiţii de la muzeu...




scris de Sophie

I love my city!

marți, 13 ianuarie 2009


Am scotocit, am scotocit şi în sfârşit am găsit răspunsul. De ce Târgu Frumos se cheamă Târgu Frumos?

Noi am aflat şi am pus povestea din bătrâni în cuvinte pentru ca acestea să fie mărturie pentru cei care sunt şi vor fi ai Târgului Frumos.


O legendă spune că în acest oraş, un domnitor foarte iubit în România - Ştefan cel Mare, prieten cu Vlad Ţepeş (alias Dracula) a construit o mănăstire pentru a i se ierta păcatul că s-a îndrăgostit de una din fetele oraşului, fiind deja căsătorit. De atunci oraşul s-a numit Târgu Frumos şi aşa a rămas, pentru că oraşul are cele mai frumoase fete.

Vrei "imposibilul"?

sâmbătă, 3 ianuarie 2009


-->
Interviu cu Mihaela Diana Podariu, unul dintre inițiatorii proiectelor Learn to get involved, Ieși la SPORT! Sedentarii sunt nașpa, Bal Mascat, Ziarul Tinerilor care se Implică, echipa de volei feminin.

De ce volei?
Sunt multe motive. O să vă spun doar câteva. E un sport care pune accent pe echipă. Dacă echipa nu reușește să comunice, să se sincronizeze în mișcări, va pierde. Și nimeni nu vrea să piardă! Prin urmare acest sport dezvoltă foarte mult abilitățile de lucru în echipă. Voleiul e un sport feminin, te menține în formă, iar topul celor mai frumoase sportive nominalizează voleibalistele. În plus, voleiul e destul de accesibil ca sport. Îl poți juca oriunde, iar numărul membrilor echipei poate varia. Ca tânăr, dacă îți dai puțin silința să înveți volei, garantat va deveni sportul tău preferat.

Personal n-am auzit să se mai fi jucat volei în Târgu Frumos. E ceva nou, iar la liceu nu se practică acest sport. Nu vă confruntați cu probleme?

Ba da. Iar prima problemă este de natură financiară. Multe dintre fete au renunțat din cauză că trebuie să plătim antrenorul și sala unde practicăm sportul, în medie câte 15 lei pe week/pers. E destul de mult, mai ales că echipa e formată din eleve și studente. Totuși sperăm să rezolvăm problema financiară cu ajutorul sponsorilor. De asemenea, multe tinere nu vor să practice acest sport pentru că se tem de necunoscut. Și e normal! La liceu cum nu există o sală de sport adevărată, e imposibil să joci volei la fileu. 

Unde țintiți?
Prima mea întrebare pentru fetele care vor să facă parte din echipă e: ce vreți să obțineți prin volei? Multe mi-au spus că un corp frumos, o condiție fizică de invidiat, prietene, aprecierea celor din jur, distracție, câțiva cm la h. Toate astea le vom obține, sunt rezultatele directe ale practicării voleiului. În plus, ca să fie și mai motivant, am stabilit câteva obiective ambițioase. Să plecăm la vară printr-un proiect de schimb de tineret în Spania ca să învățăm volei de plajă. Să atragem prin proiecte fonduri prin care să construim un teren de volei cu nisip și bazin de înot unde să organizăm acțiuni sportive complexe și constructive pentru toată comunitatea. Scopul nostru e să transformăm sportul într-o “modă” printre tineri. O modă care să înlocuiască plictiseala, țigările și alcoolul.
Uau, îmi plac obiectivele voastre și sper să se realizeze. Totuși care sunt armele voastre într-o luptă atât de grea?
Probabil mulți dintre cititori vor spune că visăm și să ne trezim la realitatea gri din Târgu Frumos. Nu. Să punem STOP la pesimismul ăsta care vine din comoditate. Noi încercăm și luptăm să ne atingem obiectivele. Arma noastră cea mai importantă sunteți voi, comunitatea – tineri, oameni de afaceri, părinți și bunici! Dacă ne susțineți inițiativele reușim sigur! Nimic nu e imposibil dacă suntem toți implicați!

Oraşul meu... un cântec de chitară

vineri, 2 ianuarie 2009

Astăzi vă invit să citiți articolul Loredanei.

Oraşul meu... un cântec de chitară neterminat, un strop de ploaie nehotărât pe care alee să se aşeze, o rază de soare umbrită de un nor cenuşiu... oraşul meu pare un om rătăcit, un om care nu are habar încotro să se îndrepte... oraşul meu are o privire incertă...!! E singur!!!!


Târgu Frumos pare o fiinţă abătută, abandonată... cuprinsă de un absurd simţ al singurătăţii, o fiinţă mai mult decât afectată de liniştea ce o domină şi de indiferenţa prin care este tratată.

Târgu Frumos suferă de o banalitate atipică, este cuprins de un întuneric de nepătruns, este lipsit de viaţă.

Oamenii beţi de amărăciune, de necazuri, tinerii uneori prea zgomotoşi, bătrânii parcă sătui de viaţă, îl bulversează...
Totul este cuprins de o tristeţe a paşilor care nu lasă urme.

Şi totuşi... NOI îl putem face să renască... NOI putem şi avem dreptul să aspiram la un oraş celest, pentru că un oraş fără aspiraţii este cel mai trist spectacol ce se poate imagina.

Oraşul nostru duce lipsă de culoare. Să îi dăm puţină! Oraşul nostru are nevoie de feţe fericite. Să zâmbim atunci! Oraşul nostru are nevoie de prieteni. Haideţi să-i fim! Oraşul nostru are nevoie de noi... nu ne rămâne decât să-l sprijinim!

Târgu Frumos ar reuşi într-adevăr dacă noi, locuitorii, am şti să-i oferim ceva concret (activitate, respect, poziţie în vârful piramidei, recunoştinţă) şi dacă am diminua din gândirea unora: "oraşul este mic, nu are şanse să evolueze". Să nu uităm zicala "esenţele tari de ţin în sticluţe mici" şi să strângem mâna împreună pentru un Târgu Frumos mai frumos!!!

scris de Loredana Panțiruc


12-month EVS Program at CITIZENS of EUROPE Office in Berlin

Căutăm un tânăr activ, interesat să desfăşoare un stagiu de voluntariat pentru 12 luni, în capitala Germaniei, în perioada ianuarie 2018 -...

 

2008-2017 ·Asociaţia Super Tineri - ASIRYS Design and Written by Mihaela Diana Podariu